Biserica sașilor, curiozități inside & out

Facebook
Twitter
LinkedIn

Cu toate că valoarea bisericii sașilor din Sebeș pare să țină strict de ansamblu și de proporții, există, totuși, o mulțime de detalii de interior și de exterior, fără de care identitatea locașului ar fi incompletă. Iată doar câteva: Piatra rușinii – înăuntrul bisericii există o piatră a penitenţei. E vorba de o piatră din alabastru, de 15 kg, sculptată în relief, cu care erau pedepsiţi enoriaşii pentru păcate grave. Se pare că cel mai frecvent era adulterul. Cel pedepsit era obligată să stea la intrare, în biserică, cu piatra atârnată de gât pe tot parcursul slujbei (ce dura 2-3 ore în acea vreme), pentru a fi văzută de către toţi ceilalţi. Treptat, însă, „piatra penitenţei” a fost folosită tot mai rar, ajungând, în zilele noastre, un simplu exponat pentru curiozitatea turiştilor. Originea acestei pietre se pierde în negura timpurilor. Nimeni nu ar putea spune cu exactitate dacă e o creaţie a Sebeşului sau vreun împrumut din cetăţile apusene. Cert este că poate fi văzută în Biserica Evanghelică din Sebeş, în locul unde, de altfel, îți avea rostul. Orga fraților Rieger – produsă în 1893, era prima orgă executată de frații Rieger, în Transilvania. Parohiile din împrejurimi au fost atât de încântate de ea, încât i-au angajat exclusiv pe cei doi pentru construirea orgilor. Capela „Sfântul Iacob” – gotică, de mici dimensiuni, cu un interior compus în trei nave, contraforturi şi fiale, capela a fost construită la începutul secolului al XV-lea. A fost dedicată Sfântului Jacobus Major, patronul pelerinilor, iar în prezent se află în partea de nord a fortificației bisericii. Fortificația bisericii – construită în secolul XIII-lea, sau, conform altor ipoteze istorice, în secolul al XIV-lea; cert e că avea cinci turnuri, dărâmate pentru a permite construirea Gimnaziului Evanghelic.

citește și ...

Laz. Amprente medievale

O altă cetate cu istorie tulbure, de care puțini au auzit și pe care chiar și mai puțini au văzut-o, fiind aproape imposibil de identificat inclusiv cu ochiul liber, este cetatea de pământ din Laz, lângă Săsciori. Oamenii locului îi spun „Cetățeaua” de pe Gărgălău, fiind situată pe vârful Dealului

Vezi Articol

Ioan Raica

Poate vă întrebați de ce, pe fațada muzeului din Sebeș, stă scris de câțiva ani numele „Ioan Raica”. Vă spunem noi. Ioan Raica (1903-1990), născut în Răchita, sat lângă Sebeș, învățător și inspector școlar, intelectual pasionat de istorie și vizionar autentic, este cărturarul de numele căruia se leagă atât înfiriparea

Vezi Articol

Turnul cu ceas. Reperul unui oraș întreg

Când te apropii de Sebeș, vezi turnul cu ceas. Când treci prin centru, vezi turnul cu ceas. Când intri pe net și dai search cu Sebeșul, vezi turnul cu ceas. Din orice unghi ai privi Sebeșul și orice imagine ai vedea cu acest mic burg săsesc de lângă Râpa Roșie,

Vezi Articol

Muzeul orașului

Adică Muzeul Municipal „Ioan Raica”. Sau, pe săsește, Königshaus, pentru faptul că a fost, cândva, casă regească a monarhului Zápolya. Aflat în colțul nord-estic al Pieței Primăriei, din inima Sebeșului, muzeul e inconfundabil încă de la distanță, când îl privești din stradă: galbenul viu, care îmbracă fațada în straie de

Vezi Articol

Munți obligatorii în județul Alba. Piatra Craivii

În România, Carpații înseamnă doar câteva nume de vârfuri, pe care îi știm cu toții din clasa a IV-a: Ceahlău, Omu, Moldoveanu, Peleaga, Parângu Mare. În plus, cam despre aceleași masive se vorbește la meteo, pe site-urile de turism și pe forumurile de călătorie, ca și când altele n-ar mai

Vezi Articol

Karl Brandsch

Fiecare oraș are pictorii săi. Mai mari sau mai mici, aclamați sau nu de autoritatea critică, ei sunt întotdeauna „documentariștii” acelor comunități, mai ales în vremurile vechi în care nici măcar fotografia nu era, încă, de larg consum. Datorită lor, pictorilor, acel oraș ne arată, azi, cum era el odinioară.

Vezi Articol

Martinuzzi. Ruine de legendă

Un loc special al județului Alba – straniu prin ruinele lui, sumbru prin trecutul pe care îl are, fascinant prin faptul că e bântuit, zice-se, de năluci – se află în Vințu de Jos și este castelul Martinuzzi. Mai bine zis, rămăşiţele castelului Martinuzzi, remarcabil pentru faptul că e cel

Vezi Articol
Scroll to Top