Afteia. Tihnă așa cum trebuie

Facebook
Twitter
LinkedIn

Mănăstirea Afteia

Istoria mănăstirii Afteia, ca a multor lăcașuri din România, e scrisă pe cărți vechi de rugăciune, pe icoane și pe clopot. În absența documentelor oficiale, doar poveștile bătrânilor din sat sau istorisirile călugărilor îi mai pot reface trecutul întrerupt, confuz și destul de șovăit.

Drumul până la mănăstire este, într-un fel, drumul către ideea de mănăstire pe care o avem cu toții: aflată pe vârf de colină, mereu în bătaia soarelui, departe de sat, înconjurată de grajduri și stâne, Afteia e locul de liniște și rugăciune care priește oricând. Atât în posturi, cât și în afara lor. Cât despre drumul propriu-zis, acesta e spectaculos și deosebit de pitoresc, în special pe ultima sa porțiune, împădurită, cu serpentine și pante abrupte. Deși e parțial asfaltat și prezintă bălți și gropi de fiecare dată după ce plouă, cei 5 km de drum prin pădure pot fi parcurși de către orice tip de autovehicul.

Afteia (sau Cioara, cum i se spunea în vechime), este o mănăstire de călugări care dăinuie de șase secole, fiind clădită în semn de mulţumire lui Dumnezeu pentru victoria creştinilor asupra turcilor din anul 1479. Cu toate acestea, nu veți găsi acte oficiale care să ateste începuturile monahismului la Afteia. Cel mult vă stau la îndemână însemnările unor slujitori ai schitului, notate pe cărţi de rugăciune, pe icoane şi pe clopot. Cert este doar că, de la lupta cuviosului Sofronie Mărturisitorul pentru apărarea ortodoxiei (stareţ la Afteia în secolul al XVIII-lea), până la distrugerea mănăstirii în 1788, ca mai apoi să fie reconstruită în 1798, viaţa călugărească de la Afteia a înregistrat întreruperi și reluări succesive.

Mănăstirea Afteia oferă găzduire în imobilul special construit pentru pelerini. E posibil ca prețurile de cazare să fie foarte mici sau chiar nule, așadar vă îndemnăm să prețuiți acest semn de dragoste frățească din partea călugărilor, cel puțin prin prezența zilnică la orele de slujbă.

Acces din Sebeș înspre mănăstirea Afteia: din DN 7, la ieșire din Sebeș spre Deva, faci stânga pe DJ 704 A, străbați satele Pianu de Jos și Pianu de Sus, după care ajungi în satul Strungari. În centru, treci podul și continui la dreapta pe șoseaua care urcă până la mănăstire, pe o distanță de 5 km prin pădure. Ultima parte a drumului, însă, este neasfaltată, dar accesibilă inclusiv pentru mașinile mici. Distanța față de Sebeș este de 30 km, care pot fi parcurși în aproximativ 40 minute.

citește și ...

Refugiu în munți: schitul Țețu

„N-ați nimerit prea bine. Îi post, acuma, iar rânduiala e altfel acuma față de restul timpului”, ne-a zis bătrânul părinte Sofronie, cu zâmbetul îngăduitor al omului care vrea, totuși, să te ajute. „Da’ ca să nu plecați supărați de la noi, hai că vă zic”. Și ne-a zis, oameni buni,

Vezi Articol

Poiana Inimii

E, într-adevăr, o poiană și e, într-adevăr, ca o inimă. Decupată nu de om, ci de Dumnezeu, din vremuri imemoriale. N-aveți cum să n-o vedeți, fiindcă e tocmai pe versantul opus, cum urcați spre Piatra Craivii. Și n-aveți cum să n-o țineți minte, pentru că pare a fi locul perfect

Vezi Articol

Cetăți dacice în Alba

Bucăți de ziduri, vegetație haotică și poteci greu accesibile. Iată ce a mai rămas din vechile cetăți dacice de pe întinsul județului Alba, care cu greu mai pot fi identifica drept fortificații. Totuși, ele nu sunt mai puțin importante. Iar tocmai faptul că nu au mai rămas decât ruine ne

Vezi Articol

Paradisuri albe: Șureanu

Iernile bune, la Șureanu, încep toamna și se sfârșesc vara. Ninsorile care cad în octombrie și care albesc munții, urmând să se topească prin mai, confirmă că, aici, există o Siberie în versiune românească. Ger, viscol impenetrabil, țurțuri-gigant și un cer cu stele ca-n cărțile de colorat – sunt manifestarea

Vezi Articol

Poiana Inimii

E, într-adevăr, o poiană și e, într-adevăr, ca o inimă. Decupată nu de om, ci de Dumnezeu, din vremuri imemoriale. N-aveți cum să n-o vedeți, fiindcă e tocmai pe versantul opus, cum urcați spre Piatra Craivii. Și n-aveți cum să n-o țineți minte, pentru că pare a fi locul perfect

Vezi Articol

Laz. Amprente medievale

O altă cetate cu istorie tulbure, de care puțini au auzit și pe care chiar și mai puțini au văzut-o, fiind aproape imposibil de identificat inclusiv cu ochiul liber, este cetatea de pământ din Laz, lângă Săsciori. Oamenii locului îi spun „Cetățeaua” de pe Gărgălău, fiind situată pe vârful Dealului

Vezi Articol

Carl Filtsch

„Dumnezeule, ce copil! Nici un om nu m-a înțeles așa de bine ca acest copil, este cel mai deosebit din toți cei pe care i-am întâlnit”. Sunt cuvintele lui Chopin, despre micul pianist și compozitor Carl Filtsch (1830-1845), născut în Sebeș. Carl avea, pe atunci, 13 ani, iar Chopin reacționa

Vezi Articol
Scroll to Top