Afteia. Tihnă așa cum trebuie

Facebook
Twitter
LinkedIn

Mănăstirea Afteia

Istoria mănăstirii Afteia, ca a multor lăcașuri din România, e scrisă pe cărți vechi de rugăciune, pe icoane și pe clopot. În absența documentelor oficiale, doar poveștile bătrânilor din sat sau istorisirile călugărilor îi mai pot reface trecutul întrerupt, confuz și destul de șovăit.

Drumul până la mănăstire este, într-un fel, drumul către ideea de mănăstire pe care o avem cu toții: aflată pe vârf de colină, mereu în bătaia soarelui, departe de sat, înconjurată de grajduri și stâne, Afteia e locul de liniște și rugăciune care priește oricând. Atât în posturi, cât și în afara lor. Cât despre drumul propriu-zis, acesta e spectaculos și deosebit de pitoresc, în special pe ultima sa porțiune, împădurită, cu serpentine și pante abrupte. Deși e parțial asfaltat și prezintă bălți și gropi de fiecare dată după ce plouă, cei 5 km de drum prin pădure pot fi parcurși de către orice tip de autovehicul.

Afteia (sau Cioara, cum i se spunea în vechime), este o mănăstire de călugări care dăinuie de șase secole, fiind clădită în semn de mulţumire lui Dumnezeu pentru victoria creştinilor asupra turcilor din anul 1479. Cu toate acestea, nu veți găsi acte oficiale care să ateste începuturile monahismului la Afteia. Cel mult vă stau la îndemână însemnările unor slujitori ai schitului, notate pe cărţi de rugăciune, pe icoane şi pe clopot. Cert este doar că, de la lupta cuviosului Sofronie Mărturisitorul pentru apărarea ortodoxiei (stareţ la Afteia în secolul al XVIII-lea), până la distrugerea mănăstirii în 1788, ca mai apoi să fie reconstruită în 1798, viaţa călugărească de la Afteia a înregistrat întreruperi și reluări succesive.

Mănăstirea Afteia oferă găzduire în imobilul special construit pentru pelerini. E posibil ca prețurile de cazare să fie foarte mici sau chiar nule, așadar vă îndemnăm să prețuiți acest semn de dragoste frățească din partea călugărilor, cel puțin prin prezența zilnică la orele de slujbă.

Acces din Sebeș înspre mănăstirea Afteia: din DN 7, la ieșire din Sebeș spre Deva, faci stânga pe DJ 704 A, străbați satele Pianu de Jos și Pianu de Sus, după care ajungi în satul Strungari. În centru, treci podul și continui la dreapta pe șoseaua care urcă până la mănăstire, pe o distanță de 5 km prin pădure. Ultima parte a drumului, însă, este neasfaltată, dar accesibilă inclusiv pentru mașinile mici. Distanța față de Sebeș este de 30 km, care pot fi parcurși în aproximativ 40 minute.

citește și ...

Turnul cu ceas. Reperul unui oraș întreg

Când te apropii de Sebeș, vezi turnul cu ceas. Când treci prin centru, vezi turnul cu ceas. Când intri pe net și dai search cu Sebeșul, vezi turnul cu ceas. Din orice unghi ai privi Sebeșul și orice imagine ai vedea cu acest mic burg săsesc de lângă Râpa Roșie,

Vezi Articol

Refugiu în munți: schitul Țețu

„N-ați nimerit prea bine. Îi post, acuma, iar rânduiala e altfel acuma față de restul timpului”, ne-a zis bătrânul părinte Sofronie, cu zâmbetul îngăduitor al omului care vrea, totuși, să te ajute. „Da’ ca să nu plecați supărați de la noi, hai că vă zic”. Și ne-a zis, oameni buni,

Vezi Articol

Paradisuri albe: Șureanu

Iernile bune, la Șureanu, încep toamna și se sfârșesc vara. Ninsorile care cad în octombrie și care albesc munții, urmând să se topească prin mai, confirmă că, aici, există o Siberie în versiune românească. Ger, viscol impenetrabil, țurțuri-gigant și un cer cu stele ca-n cărțile de colorat – sunt manifestarea

Vezi Articol

Doina Lie

Între numele mari ale Sebeșului, care au reușit să pună acest mic oraș pe harta artistică a Europei, Doina Lie ocupă un loc important. Așa cum Lucian Blaga, în scrierile lui filosofic-conceptuale, a ridicat Sebeșul în lumi care ating profunzimi de necuprins, și așa cum micuțul Carl Filtsch ilustra, pe

Vezi Articol

Sebeșul turistic

Privit din profil, Sebeșul se înfățișează ca o întindere de acoperișuri la același nivel. Ca o mare de țiglă roșie, peste care domină un turn înalt, semeț. Ca de obicei, când e vorba de un fost burg săsesc, acel turn îi aparține bisericii evanghelice din inima orașului. Ar fi, însă,

Vezi Articol

Muzeul orașului

Adică Muzeul Municipal „Ioan Raica”. Sau, pe săsește, Königshaus, pentru faptul că a fost, cândva, casă regească a monarhului Zápolya. Aflat în colțul nord-estic al Pieței Primăriei, din inima Sebeșului, muzeul e inconfundabil încă de la distanță, când îl privești din stradă: galbenul viu, care îmbracă fațada în straie de

Vezi Articol

Doi vecini: Șureanu și Pătru

Dacă e vreme bună și umblați mai mult în bocanci decât în adidași, e clar: vă place muntele mai mult decât bulevardul și vă petreceți mai mult timp pe poteci decât pe trotuar. Iată, mai jos, două vârfuri montane, ambele din Munții Șureanu. Aflați unul lângă altul, ca doi vecini,

Vezi Articol
Scroll to Top