Mănăstirea Afteia
Istoria mănăstirii Afteia, ca a multor lăcașuri din România, e scrisă pe cărți vechi de rugăciune, pe icoane și pe clopot. În absența documentelor oficiale, doar poveștile bătrânilor din sat sau istorisirile călugărilor îi mai pot reface trecutul întrerupt, confuz și destul de șovăit.
Drumul până la mănăstire este, într-un fel, drumul către ideea de mănăstire pe care o avem cu toții: aflată pe vârf de colină, mereu în bătaia soarelui, departe de sat, înconjurată de grajduri și stâne, Afteia e locul de liniște și rugăciune care priește oricând. Atât în posturi, cât și în afara lor. Cât despre drumul propriu-zis, acesta e spectaculos și deosebit de pitoresc, în special pe ultima sa porțiune, împădurită, cu serpentine și pante abrupte. Deși e parțial asfaltat și prezintă bălți și gropi de fiecare dată după ce plouă, cei 5 km de drum prin pădure pot fi parcurși de către orice tip de autovehicul.
Afteia (sau Cioara, cum i se spunea în vechime), este o mănăstire de călugări care dăinuie de șase secole, fiind clădită în semn de mulţumire lui Dumnezeu pentru victoria creştinilor asupra turcilor din anul 1479. Cu toate acestea, nu veți găsi acte oficiale care să ateste începuturile monahismului la Afteia. Cel mult vă stau la îndemână însemnările unor slujitori ai schitului, notate pe cărţi de rugăciune, pe icoane şi pe clopot. Cert este doar că, de la lupta cuviosului Sofronie Mărturisitorul pentru apărarea ortodoxiei (stareţ la Afteia în secolul al XVIII-lea), până la distrugerea mănăstirii în 1788, ca mai apoi să fie reconstruită în 1798, viaţa călugărească de la Afteia a înregistrat întreruperi și reluări succesive.
Mănăstirea Afteia oferă găzduire în imobilul special construit pentru pelerini. E posibil ca prețurile de cazare să fie foarte mici sau chiar nule, așadar vă îndemnăm să prețuiți acest semn de dragoste frățească din partea călugărilor, cel puțin prin prezența zilnică la orele de slujbă.
Acces din Sebeș înspre mănăstirea Afteia: din DN 7, la ieșire din Sebeș spre Deva, faci stânga pe DJ 704 A, străbați satele Pianu de Jos și Pianu de Sus, după care ajungi în satul Strungari. În centru, treci podul și continui la dreapta pe șoseaua care urcă până la mănăstire, pe o distanță de 5 km prin pădure. Ultima parte a drumului, însă, este neasfaltată, dar accesibilă inclusiv pentru mașinile mici. Distanța față de Sebeș este de 30 km, care pot fi parcurși în aproximativ 40 minute.
drepturi asupra conținutului: Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș
text & foto: Rareș Florian Tileagă
