Doi vecini: Șureanu și Pătru

Facebook
Twitter
LinkedIn

Vârful Șureanu și Vârful lui Pătru

Dacă e vreme bună și umblați mai mult în bocanci decât în adidași, e clar: vă place muntele mai mult decât bulevardul și vă petreceți mai mult timp pe poteci decât pe trotuar. Iată, mai jos, două vârfuri montane, ambele din Munții Șureanu. Aflați unul lângă altul, ca doi vecini, munții de mai jos sunt perfecți pentru o drumeție de weekend.

E imposibil să nu fi auzit de ei. Vorbim despre Șureanu și Pătru, care nu sunt doar cei mai înalți din județul Alba, dar oferă cele mai bune prilejuri de fotografie wild-life din sudul Ardealului. În plus, montaniarzii cu picioare bune și inimi suficient de tari pentru a nu leșina din cauza răului de înălțime vor aprecia paradisul acestor două masive, recunoscute pentru punctele de belvedere. Efortul de urcare pe ambele vârfuri e răsplătit din plin cu privelişti unice, în Carpaţi.

Vârful Şureanu, 2.059 m altitudine. Dacă veți privi de la poale, adică de pe malul Iezerului Șureanu, urcarea pe vârful Șureanu vi se va părea o joacă. Muntele, însă, „îşi arată colţii” de cum vă veți porni din loc, căci o bună bucată de drum o veți parcurge ghemuit, prin culoarul de jnepeni care îngustează cărarea. Veți duce o luptă corp la corp cu acele înţepătoare şi crengile jnepenilor. Dar e şi palpitant, pentru că de fiecare dată când vă opriți pentru popas, veți vedea priveliștile din vale. Dacă, însă, doriți o variantă de urcare mai simplă (dar mai lungă), puteți încerca traseul marcat, ce pleacă din dreptul cabanei Şureanu. Odată ce ajungeți pe platoul alpin, cărările se înmulţesc prin tufele de afine, amestecate cu jnepeni şi bolovani. Practic, puteți alege oricare dintre poteci – tot sus vă vor duce. Urcarea se face la pas, cale de o oră, pe o înclinație considerabilă. Grijă mare, totodată, la prăpastia din dreapta, care se cască la câţiva paşi de potecă (aviz persoanelor cu rău de înălţime). Cât despre vârful Șureanu, aflat la cota 2.059, e o răsplată binemeritată. Se vede Cindrelul, Parângul, Retezatul. E punctul din care vă aflați la două ore de mers pe jos până la vârful lui Pătru.

Acces din Sebeș înspre vârful Șureanu: Sebeș – Șugag – lacul Oașa (DN 67 C) – mănăstirea Oașa (DJ 704) – zona Luncile Prigoanei – zona Poarta Raiului – cabana Șureanu. Distanță totală Alba Iulia – cabana Șureanu: 100 km.

Descrierea accesului: din șoseaua Transalpina (DN 67 C), faci dreapta pe DJ 704, pe lângă lacul Oașa. Ții drumul înainte pe lângă mănăstirea Oașa, Luncile Prigoanei, Poarta Raiului şi Domeniul Schiabil Șureanu. De la pârtii, faci dreapta pe drumul forestier care urcă la cabana Şureanu. În total, 100 km distanţă de Alba Iulia.

Vârful lui Pătru, 2.130 m altitudine. Vârful lui Pătru, spre deosebire de Șureanu, e înșelător. De oriunde îl veți privi, pare o culme domoală, fără stânci şi prăpăstii, pe care, teoretic, e lejer să urci. Ei bine, nu chiar. Versanţii Pătrului sunt imense păşuni alpine, vârful muntelui numărând nu mai puţin de 2.130 m altitudine (cel mai înalt punct din judeţul Alba). Dar merită din plin. Dacă e senin, de la troiţa din vârf veți obține cele mai alese peisaje din judeţul Alba, ca nişte lucrări în miniatură: mănăstirea Oașa, ca o jucărie lucitoare; lacul Oaşa, ca un petec albastru; Tabăra Sportivă din Luncile Prigoanei, ca o grămăjoară de culori… Toate se leagă între ele, ca un arhipelag de splendori. De văzut sunt şi rămăşiţele unui castru roman, păstrate acolo din antichitate.

Acces din Sebeș înspre vârful lui Pătru: Alba Iulia – Sebeș (DN 1) – Șugag – lacul Oașa (DN 67 C) – mănăstirea Oașa (DJ 704) – zona Luncile Prigoanei – zona Poarta Raiului – cabana Șureanu. Distanță totală Alba Iulia – cabana Șureanu: 100 km.

Descrierea accesului: la poalele vârfului Pătru ajungi pe acelaşi drum care duce spre Şureanu, doar că trebuie să faci stânga, de la baza pârtiilor de schi, pe drumul forestier ce merge până pe şaua dintre cele două vârfuri.


citește și ...

Situl Frumoasa

Munții Șureanu (alături de Munții Cindrel și Lotru) se află în situl Natura 2000 Frumoasa, toate trei masivele aparținând grupei montane Parâng. Aflat în administrarea Consiliului Județean Alba, situl constituie una din cele mai importante regiuni pastorale din Munții Carpați, cu belșug de păduri virgine și cvasivirgine. Totodată, situl adăpostește

Vezi Articol

Pianu de Jos, tărâm săsesc

Nici nu vă porniți bine, din Sebeș, şi deja aveți ceva de fotografiat. Vă aflați în Pianu de Jos şi ar fi prima oprire pe care merită s-o faceți, în călătoria pe Valea Pianului. De fapt vă veți da seama din mers că urmează ceva mai aparte, fiindcă satul vă

Vezi Articol

Vingard, bucuria fotografului

Frumoasă, în pustietatea sa tristă, este și biserica evanghelică din Vingard, întocmai ca cea din Boz. Remarcabilă ca poziționare panoramică, biserica a fost ridicată în 1461, având aceeași structură de biserică-sală, marcată de stilul gotic târziu. Construcţia ei e legată de numele lui Johannes Gereb de Vingard, de la care

Vezi Articol

Martinuzzi. Ruine de legendă

Un loc special al județului Alba – straniu prin ruinele lui, sumbru prin trecutul pe care îl are, fascinant prin faptul că e bântuit, zice-se, de năluci – se află în Vințu de Jos și este castelul Martinuzzi. Mai bine zis, rămăşiţele castelului Martinuzzi, remarcabil pentru faptul că e cel

Vezi Articol

Puțin praf peste mult gotic, în satul Boz

Una dintre cele mai frumoase urme lăsate de sași, în Transilvania, e biserica evanghelică fortificată din Boz, azi aflată într-o stare dezolantă. Este o operă arhitectonică unică, care a făcut ca satul să rămână în istorie. Primele pietre ale monumentului au fost aşezate la mijlocul secolului al XVI-lea, în stilul

Vezi Articol

Poiana Inimii

E, într-adevăr, o poiană și e, într-adevăr, ca o inimă. Decupată nu de om, ci de Dumnezeu, din vremuri imemoriale. N-aveți cum să n-o vedeți, fiindcă e tocmai pe versantul opus, cum urcați spre Piatra Craivii. Și n-aveți cum să n-o țineți minte, pentru că pare a fi locul perfect

Vezi Articol

Hermann Meuselbach

Orice vizită, în Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeș, înseamnă, pentru vizitator, o stare amestecată de uimire, de curiozitate, de fascinație. Colecțiile de etnografie, de istorie, de științele naturii au întotdeauna acest efect, oricât ar fi vizitatorul de obosit. Însă felul în care colecția de artă plastică – în care

Vezi Articol
Scroll to Top