Casa lui Blaga

Facebook
Twitter
LinkedIn

Casa memorială „Lucian Blaga”

Nu e în Sebeș, ci în Lancrăm. Iar dacă spunem „Lancrăm”, suntem convinși că singurul nume care vă vine în minte e „Blaga”. Și nu veți greși. Acest sat, care a reușit în mod miraculos să-și păstreze profunzimea rurală de care se îndrăgostise Lucian Blaga (1895-1961) încă din primii ani de viață, deține o casă memorială în care ar fi păcat să nu intrați. O casă cu grinzi de lemn, mobilier de secol XIX, manuscrise, haine vechi, tablouri, fotografii, geamuri înguste și ziduri groase. Casa lui Blaga.

Se află în Lancrăm, la 1 km de Sebeş și e căminul în care s-a născut cel mai ilustru reprezentant al culturii naționale – poetul, filosoful, dramaturgul, eseistul, traducătorul și diplomatul Lucian Blaga. Din fericire pentru turiștii care caută autenticitate și feeling rustic netrucat, casa natală a lui Blaga a fost restaurată astfel încât să corespundă întru totul imaginii descrise de acesta, în cartea Hronicul şi cântecul vârstelor (considerată a fi cea mai autorizată sursă în privinţa trecutului clădirii). Ca atare, recondiţionarea casei a însemnat recuperarea vechii ambianţe rurale, pe care o veți resimţi peste tot. În podele, grinzi, ferestruici, în mobilier și călimare de cerneală. Dacă vreți o porție de liniște vindecătoare, faceți un drum până la Lancrăm. Până la casa văruită în albastru, de pe Ulița Veche, nr. 71.

E bine de știut, când intrați în curte, că această casă românească simplă, frumos de simplă, nu a arătat mereu așa. Și nu a aparținut dintotdeauna familiei Blaga. Moștenită de la un bunic („Moș Simion”), casa a intrat în posesia părinților lui Blaga (Ana și Isidor, preot în sat) în 1870. În 1908, însă, moare tatăl Isidor. Nevoită să găsească repede o sursă de venit pentru a întreține familia și pentru a asigura educația copiilor, mama vinde casa, mutându-se împreună cu copiii la Sebeș. Doar 10 ani a locuit Lucian Blaga, mezin al familiei, în casa părintească, alături de frații săi (nouă la număr, dintre care doar șase au supraviețuit, ceilalți fiind răpuși de boli încă din copilărie).

Abia în 1995, anul centenarului nașterii poetului, statul român obține casa, prin răscumpărare de la niște proprietari străini. Au urmat trei ani de restaurări și amenajări, un sprijin important venind de la rude, apropiați ai lui Lucian Blaga, personalități și instituții, care au făcut donații. Prin urmare, veți găsi, în odăile casei, o mulțime de lucruri autentice, echilibrat așezate, care recompun biografia lui Blaga. De la manuscrise, volume semnate, documente și statuete, până la piese de mobilier, portrete, fotografii, război de țesut, veselă, obiecte de uz personal (penița, călimara, paltonul, pălăria, geamantanul), casa expune frânturi din viața și opera lui Blaga, într-un fel în care, probabil, însuși Blaga ar fi fost bucuros să le vadă astfel orânduite.

Târziu, deci, casa și-a recăpătat identitatea ce i se cuvenea. Din 1998, ea este muzeu (împreună cu vechea șură din curte, azi transformată în spațiu multifuncțional, dedicat evenimentelor culturale) și vă așteaptă, cu porțile de lemn deschise, pentru a-i cunoaște farmecul bătrânesc, rural, plin de tăcere.

Program de vizitare: marți – Duminică, 08.00 – 16.00 (ultima intrare: 15.30)

Contact: www.cclbsebes.ro


 

citește și ...

Casa memorială „Lucian Blaga”

„Sat al meu, ce porți în nume / Sunetele lacrimei” sunt două dintre versurile lui Lucian Blaga care certifică apartenența sa la satul natal, Lancrăm, de lângă Sebeș. O apartenență ale cărei mărturii le veți găsi, în prezent, în casa în care s-a născut poetul, filosoful, dramaturgul și eseistul Blaga.

Vezi Articol

Mănăstirea din inima Sebeșului

Un călugăr în sandale, îmbrăcat din cap până-n picioare în rasă maro și cu glugă pe creștet s-ar putea să fie, uneori, singura ființă umană pe care o veți vedea în mănăstirea franciscană din Sebeș. Și, totuși, mănăstirea asta e unul dintre cele mai vizitate spații sacre din oraș. Pare

Vezi Articol

Refugiu în munți: schitul Țețu

„N-ați nimerit prea bine. Îi post, acuma, iar rânduiala e altfel acuma față de restul timpului”, ne-a zis bătrânul părinte Sofronie, cu zâmbetul îngăduitor al omului care vrea, totuși, să te ajute. „Da’ ca să nu plecați supărați de la noi, hai că vă zic”. Și ne-a zis, oameni buni,

Vezi Articol

Căpâlna. Evadare din betoane

Probabil ați auzit de Căpâlna. Nu ne referim, acum, la cea de pe Târnave, de lângă Blaj, ci la Căpâlna de lângă Sebeș, de pe Transalpina. Ei bine, dragi iubitori de călătorii bune, la Căpâlna „de Sebeș” se află un loc ce merită văzut. Un loc care ar trebui să

Vezi Articol

Doi vecini: Șureanu și Pătru

Dacă e vreme bună și umblați mai mult în bocanci decât în adidași, e clar: vă place muntele mai mult decât bulevardul și vă petreceți mai mult timp pe poteci decât pe trotuar. Iată, mai jos, două vârfuri montane, ambele din Munții Șureanu. Aflați unul lângă altul, ca doi vecini,

Vezi Articol

Puțin praf peste mult gotic, în satul Boz

Una dintre cele mai frumoase urme lăsate de sași, în Transilvania, e biserica evanghelică fortificată din Boz, azi aflată într-o stare dezolantă. Este o operă arhitectonică unică, care a făcut ca satul să rămână în istorie. Primele pietre ale monumentului au fost aşezate la mijlocul secolului al XVI-lea, în stilul

Vezi Articol

În sus, pe Valea Pianului

Unul din cele mai bune momente e când vezi cu ochiul liber… că-i vreme de ieșit afară. Dacă e soare, e suficient, oricât ar fi de frig sau cald. Tocmai de aceea, noi vă recomandăm, acum, o călătorie binecuvântată de soare într-una dintre cele mai frumoase zone de lângă Sebeș:

Vezi Articol
Scroll to Top