Cetatea Medievală din Gârbova
În 1879, la Gârbova, sașii au clădit un turn-clopotniță gigantic. Era de sine stătător, separat de alte construcții. Separat inclusiv de cetățuia care îl înconjoară. Nu știu câte alte sate transilvănene, specific săsești, se mai pot mândri cu un astfel de turn, parcă neobișnuit de mare pentru rolul aparent minor pe care îl avea: de a chema oamenii la biserică.
În ochii pragmaticului de azi, un asemenea proiect pare risipă de bani și de efort. Ceea ce, însă, omul de azi nu cunoaște cu privire la sași, este că pragmatismul lor era determinat de spiritualitate. Sau, altfel zis, atenția la detaliile de rânduială spirituală era un demers eminamente pragmatic. Iată de ce un simplu turn – al cărui unic scop era să răspândească, peste sat, sunetul unor clopote – ajunge să însemne la fel de mult ca însăși biserica în care urmau oamenii să intre.
Când veți vedea acest turn, în Gârbova, veți ști unde e Cetatea Greavilor. Turnul se înalță din cetate, fiind construit pe fundamentul unui donjon de secol XIII. De altfel, întreaga cetate este din secolul al XIII-lea, când un greav local a ridicat-o în jurul acelui donjon, respectând principiile estetice ale romanicului târziu. Ulterior, în secolele XV-XVI, cetatea a fost trecută în proprietatea comunității, care i-a adăugat o centură de ziduri, prevăzută cu un turn de poartă. Întocmai ca Fleischturm-ul din Câlnic, acest turn avea rol de „frigider natural” pentru slănini. Era locul în care fiecare familie își păstra acest aliment de bază, urmând reguli stricte de depozitare. În turn erau păstrate și fructe, grâne, legume, vin și orice ar fi putut, în timp de război, să asigure supraviețuirea celor ce apărau cetatea.
Peste drum de cetate se află un alt monument semnificativ: biserica evanghelică. Falnică, spațioasă și luminoasă ca orice zidire săsească, cu structură de biserică-sală și elemente de gotic timpuriu, locașul este încă activ. Sașii vin la biserică, slujbele se oficiază, la orgă se cântă încă, în ciuda faptului că doar câteva suflete au mai rămas, la Gârbova, din marea comunitate săsească de altădată. Musai de văzut, dacă nu pentru monumentalitatea arhitecturală sau pentru splendoarea altarului, măcar pentru măiestria deosebită cu care e pictat mobilierul interior.
Tezaurul arhitectural din Gârbova este, însă, mai mult decât cetatea și biserica din sat. Pe dealuri, departe de ultimele case, se află încă două monumente: bazilica romanică și Cetatea Urieșilor, ambele în ruină.
Urcarea spre bazilică, pe un drumeag cu piatră de râu și pomi fructiferi, e perfectă pentru cei care caută evadări din cotidian. Aici, timpul curge înapoi, iar priveliștea bruscă a bazilicii – poartă de fier, ziduri albe, fortificație ovală, turn semeț și un mare „Ort der Ruhe” („loc al odihnei”) de jur-împrejur, adică un mare cimitir săsesc – pare mai degrabă imagine din romanele gotice, decât imagine reală. Bazilica este o construcție de ev mediu, clădită în jurul anului 1280 după rigorile romanicului târziu, pentru ca ulterior structura să fie adaptată goticului. Altarul era datat din 1747, iar orga, din 1894. Azi, rămășițele bazilicii – interesante cel mult pentru fotografi – par a fi doar „carcasa” monumentului amplu de odinioară. Cât despre Cetatea Urieșilor, aflată în pădure la 4 km sud de Gârbova, ruinele sale trădează o construcție din același ev mediu, de la finele secolului XIII. N-a mai rămas decât zidul de incintă, lung de 90 m și lat de 20-30 m, fiind încă una dintre fortificațiile abandonate de către comunitate, la scurt timp după ce aceasta intrase în posesia cetății nobiliare, din centrul satului.
Acces din Sebeș înspre Gârbova: există două variante de a ajunge la Gârbova. Una este rapidă și presupune intrarea pe DN1, pe direcția Sibiu, până la intersecția (la dreapta, după 20 km de mers) cu DJ 106 F, după care veți ajunge imediat la Gârbova. O a doua variantă, care include mai mult peisaj, pe un drum mai pitoresc, presupune intrarea pe același DN1, pe direcția Sibiu, însă după numai 10 km veți face dreapta, pe DJ 106 F, șosea care va străbate satele Câlnic și Reciu, până la Gârbova.
