Motive de plimbare pe străzile Sebeșului
„Fă o plimbare!” Îndemnul sună bine, sună comercial, însă şi mai bine sună, vă asigurăm, 2-3 ore de promenadă pe străzile vechi ale Sebeşului. Oricând, indiferent de anotimp, pentru că locurile de plimbare vi se descoperă în frumusețea fiecărei perioade din an. La doar câţiva paşi de agitaţia din centru, uliţele vă ies în cale, ca o invitaţie la timp liber. Acesta e săsescul Mühlbach, un amestec indescriptibil de refugii şi claxoane.
Acum, însă, vorbim despre refugii. Nu sunt foarte multe, dar cele care există merită tot efortul unei după-amieze. Deci…
… Parcul Arini. Fără îndoială, rămâne în continuare cel mai bun loc de plimbare & relaxare, pe o rază de 15-20 de km în jurul Sebeşului. Accesul e simplu (la ieşire din Sebeş, spre Petreşti, în dreapta) iar suprafaţa e suficient de mare încât să încapă toţi cei cu chef de plimbare – alergare – grătar – şedinţe foto. Vegetaţia, mai mult sălbatică decât amenajată, vă cucereşte din prima şi vă rupe totalmente de gălăgia șoselei. De altfel, e şi locul celor mai savuroase legende urbane ale sebeşenilor, consumate în fiecare din simbolurile pe veci pitoreşti ale parcului. Şi enumerăm aici aşa: ştrandul (care nu mai există, din păcate), râul învolburat al Sebeşului (cu golfurile lui superbe), micul baraj de beton și cascada sa (dărâmată de forţa apelor, cu tot cu zecile sale de idile trăite acolo), stadionul (câmp de luptă pe viaţă şi pe moarte la „rezistenţele” de la bac), ursoaica cu pui de la restaurant (statuie cu care credem că s-au pozat toţi sebeşeni, de-a lungul a zeci de ani) şi aşa mai departe.
… Cartierul Romantic. Da, exact cum spune şi numele, e un spaţiu care-şi merită reputaţia cel puţin pentru ambianţa de tablou care vă învăluie încă de la primele sale case. „Cartierul”, însă, cuprinde doar câteva străduţe – Şureanu, Spitalului, Călugăreni şi Unirii. Cât despre romantismul acestei mici lumi, s-o spună miile de localnici ale căror amintiri din copilărie se leagă de teii, de grădinile cu flori şi de casele monumental-pitoreşti ale „cartierului”. Mai ales uliţa Şureanu, unde se află Spitalul Mare, e un colier de vechi locuinţe boiereşti şi de grădini „la stradă”, cu coloane, frontoante, statui, garduri vii. O plăcere să le vezi. Din păcate, renumele de „cartier romantic” s-a pierdut după 1989, în cultura urbană tot mai şubredă şi demitizantă, astfel încât puţini localnici mai zâmbesc la auzul acestui nume.
… pe străduţe sibiene.Tot la Sebeş rămânem, doar că asemănarea cu Sibiul e cea mai bună cale de a înţelege farmecul săsesc al orăşelului de lângă Râpa Roşie. Şi aici, la Sebeş, găsiți aproximativ aceeaşi structură urbanistică, cu piaţă mare şi piaţă mică, biserică săsească, acoperişuri uriaşe. Dar, mai ales, găseşti uliţe înguste şi şerpuitoare, pe care parcă amuţesc toate zgomotele aglomeraţiei din centru. Uite aşa se face că străzi precum a Cetăţii, a Pieţii, a Viilor, a Bistrei, a Mioriţei, Caragiale, Peneş Curcanul alcătuiesc un spaţiu de istorie vie. Nu lipsesc zidurile de cetate şi turnurile, precum şi ambianţa de linişte. Combinaţie mai potrivită nici că există.
drepturi asupra conținutului: Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș
text & foto: Rareș Florian Tileagă
