În sus, pe Valea Pianului

Facebook
Twitter
LinkedIn

Valea Pianului

Unul din cele mai bune momente e când vezi cu ochiul liber… că-i vreme de ieșit afară. Dacă e soare, e suficient, oricât ar fi de frig sau cald. Tocmai de aceea, noi vă recomandăm, acum, o călătorie binecuvântată de soare într-una dintre cele mai frumoase zone de lângă Sebeș: pe Valea Pianului.

Să-i spunem „mic jurnal de turist”, pentru că din avalanşa de privelişti, despre care am putea vorbi într-una, am ales câteva. Ceea ce doare puţintel, fiindcă ne vedem nevoiți să „tăiem de pe listă” o serie de obiective pe care le ascunde Valea Pianului şi care ar umple un album întreg. Dar până şi aşa, puţinul ce l-am ales e gata să vă cucerească cu pitorescul lui. De la lărgimea uliţelor săseşti din Pianu de Jos, la întinderile muntoase dinspre Strungari, regiunea vă cuprinde într-o îmbrăţişare curată, verde. Unde mai pui că asfaltul e ca-n palmă de la un cap la altul al drumeţiei, nefiind aglomerat nici măcar la sfârşit de săptămână.

Sunt două căi care duc înspre Valea Pianului. Cea mai cunoscută şi, probabil, cea mai umblată, e varianta Pianu de Jos – Pianu – Strungari, pe şoseaua DJ 704 A, care se desprinde din DN 7 (Sebeş – Deva). Încearcați-o, e cel mai bun mod de a gusta prospeţimea panoramelor, ce vă însoţesc încă dinainte de Pianu de Jos. Aici, chiar dacă deocamdată e mai mult luncă şi mici coline, cu livezi din loc în loc, totuşi veți ști că încep mealeaguri înalte. Ca să nu mai spunem de străzile care şerpuiesc, urcând prin Pianu de Jos şi, apoi, prin comuna Pianu, până la porţile semeţe ale dealurilor de la Strungari. Abia acolo tragi linie şi aduni: pe lângă şiragul de peisaje, ai văzut deja două mari monumente de artă, unul în Pianu de Jos (biserica evanghelică) şi altul în Pianu (biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva”).

Cert e că întâlnirea intimă cu muntele începe doar de la Strungari încolo. Asta dacă vreți să ajungeți la Mănăstirea Afteia… Şi n-ar fi rău să încercați, fiindcă binecuvântarea de care vorbeam abia acum se revarsă. Sigur că aveți de urcat vreo 5 km prin pădure, pe un drum cam greoi şi cam îngust, chiar şi pentru maşinile mici. Dar merită din plin, dacă vă porniți cu gândul că sus vă aşteaptă un mic rai. Nu-s vorbe mari. Pur şi simplu n-am putea descrie altfel pacea care adie ca un duh, acolo, în curtea cu iarbă a mănăstirii.

Şi asta nu e tot. Ar mai fi o cale pe care să poţi ajunge sus, la Strungari. Dar mai bine păstrați-o ca drum de întoarcere, ca să încheiați călătoria cu un mic cadou din partea naturii. Vorbim de şoseaua care pleacă din Strungari spre satul Răchita, unindu-se apoi cu DN 67 C care trece prin Petreşti, ajungând la Sebeş. E acelaşi DJ 704 A, dar acum pătrundeți în cu totul altă ţară. Se cheamă Valea Sebeşului şi-o veți recunoaşte imediat, fiindcă are o sălbăticie unică. Văi adânci, versanţi puternici înclinaţi, serpentine ce-ţi dau fiori – totul se topeşte într-o retorică rustică a proporţiilor, care-ţi lipseşte dacă rămâi în regiunea domoală a Văii Pianului. Deci, notați-vă în agendă și această a doua rută: Pianu de Jos – Pianu – Strungari – Răchita – Petreşti.

citește și ...

Transilvania. Urme săsești

„Cetăţeni loiali ai acestei Ţări, care este patria noastră, ne păstrăm limba, cultura şi tradiţiile şi înţelegem să ne îndeplinim cu hotărâre şi în orice împrejurare îndatoririle pe care le avem faţă de această Ţară. Ne vom sacrifica chiar şi viaţa”, declara, în 6 ianuarie 1940, Otto Broneske, reprezentantul sașilor

Vezi Articol

Pitorescul suprem: Valea Sebeșului

Nici nu ştim cu ce să începem. Atâtea sunt de spus despre Valea Sebeşului și o cunoaștem atât de bine, încât ne vine să scriem poezii, nu articole. Aşa ne și trebuie, dacă an de an ne petrecem vara pe acolo, sub streaşina pădurii, uitând de toate ofertele luxoase din

Vezi Articol

Refugiu în munți: schitul Țețu

„N-ați nimerit prea bine. Îi post, acuma, iar rânduiala e altfel acuma față de restul timpului”, ne-a zis bătrânul părinte Sofronie, cu zâmbetul îngăduitor al omului care vrea, totuși, să te ajute. „Da’ ca să nu plecați supărați de la noi, hai că vă zic”. Și ne-a zis, oameni buni,

Vezi Articol

Dorin Pavel

E ușor să-ți închipui că un om este pasionat de pictură. Sau de pian. Sau dans. Sau fotografie. Tot ceea ce e vocațional pare să reflecte dăruire, pathos, foc. Și, totuși, există multă pasiune – ba chiar pasiune vulcanică, intempestivă – în domenii care multora li s-ar părea aride. Cum

Vezi Articol

Carl Filtsch

„Dumnezeule, ce copil! Nici un om nu m-a înțeles așa de bine ca acest copil, este cel mai deosebit din toți cei pe care i-am întâlnit”. Sunt cuvintele lui Chopin, despre micul pianist și compozitor Carl Filtsch (1830-1845), născut în Sebeș. Carl avea, pe atunci, 13 ani, iar Chopin reacționa

Vezi Articol

Lângă soare. Mănăstirea Măgura

O poartă de lemn cioplit, un drum abrupt de țară, colibe din loc în loc și mult soare, dincolo de deal. Sunt amănuntele decorului de pe Valea Șugagului, la cota 1.071, unde doar clopotele unei mici mănăstiri de maici umplu aerul de munte. E mănăstirea Măgura, pe vârf de culme,

Vezi Articol

Castrul roman de pe Vârful lui Pătru

Ruine antice se află, totodată, pe Vârful lui Pătru, la cota 1.950, fiind cea mai mare altitudine la care au fost identificate ruine pe teritoriul Daciei. Sunt rămășițele unui castru roman, construit în timpul primului război cu dacii, în anul 102, pentru a servi ca punct de atac asupra Sarmizegetusei,

Vezi Articol
Scroll to Top