În sus, pe Valea Pianului

Facebook
Twitter
LinkedIn

Valea Pianului

Unul din cele mai bune momente e când vezi cu ochiul liber… că-i vreme de ieșit afară. Dacă e soare, e suficient, oricât ar fi de frig sau cald. Tocmai de aceea, noi vă recomandăm, acum, o călătorie binecuvântată de soare într-una dintre cele mai frumoase zone de lângă Sebeș: pe Valea Pianului.

Să-i spunem „mic jurnal de turist”, pentru că din avalanşa de privelişti, despre care am putea vorbi într-una, am ales câteva. Ceea ce doare puţintel, fiindcă ne vedem nevoiți să „tăiem de pe listă” o serie de obiective pe care le ascunde Valea Pianului şi care ar umple un album întreg. Dar până şi aşa, puţinul ce l-am ales e gata să vă cucerească cu pitorescul lui. De la lărgimea uliţelor săseşti din Pianu de Jos, la întinderile muntoase dinspre Strungari, regiunea vă cuprinde într-o îmbrăţişare curată, verde. Unde mai pui că asfaltul e ca-n palmă de la un cap la altul al drumeţiei, nefiind aglomerat nici măcar la sfârşit de săptămână.

Sunt două căi care duc înspre Valea Pianului. Cea mai cunoscută şi, probabil, cea mai umblată, e varianta Pianu de Jos – Pianu – Strungari, pe şoseaua DJ 704 A, care se desprinde din DN 7 (Sebeş – Deva). Încearcați-o, e cel mai bun mod de a gusta prospeţimea panoramelor, ce vă însoţesc încă dinainte de Pianu de Jos. Aici, chiar dacă deocamdată e mai mult luncă şi mici coline, cu livezi din loc în loc, totuşi veți ști că încep mealeaguri înalte. Ca să nu mai spunem de străzile care şerpuiesc, urcând prin Pianu de Jos şi, apoi, prin comuna Pianu, până la porţile semeţe ale dealurilor de la Strungari. Abia acolo tragi linie şi aduni: pe lângă şiragul de peisaje, ai văzut deja două mari monumente de artă, unul în Pianu de Jos (biserica evanghelică) şi altul în Pianu (biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva”).

Cert e că întâlnirea intimă cu muntele începe doar de la Strungari încolo. Asta dacă vreți să ajungeți la Mănăstirea Afteia… Şi n-ar fi rău să încercați, fiindcă binecuvântarea de care vorbeam abia acum se revarsă. Sigur că aveți de urcat vreo 5 km prin pădure, pe un drum cam greoi şi cam îngust, chiar şi pentru maşinile mici. Dar merită din plin, dacă vă porniți cu gândul că sus vă aşteaptă un mic rai. Nu-s vorbe mari. Pur şi simplu n-am putea descrie altfel pacea care adie ca un duh, acolo, în curtea cu iarbă a mănăstirii.

Şi asta nu e tot. Ar mai fi o cale pe care să poţi ajunge sus, la Strungari. Dar mai bine păstrați-o ca drum de întoarcere, ca să încheiați călătoria cu un mic cadou din partea naturii. Vorbim de şoseaua care pleacă din Strungari spre satul Răchita, unindu-se apoi cu DN 67 C care trece prin Petreşti, ajungând la Sebeş. E acelaşi DJ 704 A, dar acum pătrundeți în cu totul altă ţară. Se cheamă Valea Sebeşului şi-o veți recunoaşte imediat, fiindcă are o sălbăticie unică. Văi adânci, versanţi puternici înclinaţi, serpentine ce-ţi dau fiori – totul se topeşte într-o retorică rustică a proporţiilor, care-ţi lipseşte dacă rămâi în regiunea domoală a Văii Pianului. Deci, notați-vă în agendă și această a doua rută: Pianu de Jos – Pianu – Strungari – Răchita – Petreşti.

citește și ...

Franz Binder

În centrul Sebeșului, la nr. 32, pe artera cu clădiri istorice dintre biserica sașilor și Parcul Tineretului, veți zări o casă impozantă. E unică. Inconfundabilă. Basoreliefurile din piatră, care îi ornamentează fațada, vă vor face să vă întrebați ce înseamnă ele și cine a cerut să fie amplasate acolo. Vă

Vezi Articol

Ioan Raica

Poate vă întrebați de ce, pe fațada muzeului din Sebeș, stă scris de câțiva ani numele „Ioan Raica”. Vă spunem noi. Ioan Raica (1903-1990), născut în Răchita, sat lângă Sebeș, învățător și inspector școlar, intelectual pasionat de istorie și vizionar autentic, este cărturarul de numele căruia se leagă atât înfiriparea

Vezi Articol

Muzeul orașului

Adică Muzeul Municipal „Ioan Raica”. Sau, pe săsește, Königshaus, pentru faptul că a fost, cândva, casă regească a monarhului Zápolya. Aflat în colțul nord-estic al Pieței Primăriei, din inima Sebeșului, muzeul e inconfundabil încă de la distanță, când îl privești din stradă: galbenul viu, care îmbracă fațada în straie de

Vezi Articol

Fum de lumânare: Oașa

Dacă tot sunteți în Sebeș și v-ați bucurat, deja, de ambianța săsească a ulițelor sale medievale și a clădirilor-monument care dau greutate centrului istoric, poate n-ar fi rău să vă continuați călătoria, urcând pe Transalpina, în Munții Șureanu. Acolo se află un loc care merită cunoscut în detaliu: mănăstirea Oașa,

Vezi Articol

Turnurile Sebeșului

Din cele opt turnuri ale cetății, au rămas patru, purtând denumirile breslelor cărora le aparțineau. Astfel, vorbim în primul rând despre Turnul Croitorilor (sau al Studentului), cel mai falnic dintre toate, exemplu al arhitecturii militare europene vechi, rectangular, cu trei nivele de tragere şi parter înalt. Apoi e Turnul Octogonal

Vezi Articol

Sava Henția

N-ar fi exagerat să spunem că, pentru aproape fiecare domeniu, Sebeșul a dat lumii reprezentanți faimoși. Ca un tată pretențios, care vrea să-și vadă numele dus mai departe, prin copii, Sebeșul parcă s-a încăpățânat să ofere nume mari, astfel că, pentru poezie și filosofie, îl avem pe Lucian Blaga, la

Vezi Articol

Casa lui Blaga

Nu e în Sebeș, ci în Lancrăm. Iar dacă spunem „Lancrăm”, suntem convinși că singurul nume care vă vine în minte e „Blaga”. Și nu veți greși. Acest sat, care a reușit în mod miraculos să-și păstreze profunzimea rurală de care se îndrăgostise Lucian Blaga (1895-1961) încă din primii ani

Vezi Articol
Scroll to Top