Pianu de Jos, tărâm săsesc

Facebook
Twitter
LinkedIn

Biserica Evanghelică Pianu de Jos

Nici nu vă porniți bine, din Sebeș, şi deja aveți ceva de fotografiat. Vă aflați în Pianu de Jos şi ar fi prima oprire pe care merită s-o faceți, în călătoria pe Valea Pianului. De fapt vă veți da seama din mers că urmează ceva mai aparte, fiindcă satul vă va cuceri cu aerul său aşezat, cu porţi înalte şi duble (una pentru car, alta pentru om…), cu ferestre mari şi trotuare largi de uliţă săsească. Adică e atât de frumos, pe vechea stradă Cloşca, încât veți simţi că trebuie să descoperiți un monument, ceva, o operă de artă care să înnobileze totul.

Aşa se şi face că pe la mijlocul uliţei vă veți pomeni la porţile celui mai frumos aşezământ, din câte sunt în sat. E biserica evanghelică, „a saşilor” cum îi spun oamenii, aşezată chiar lângă Hudiţa lu’ Bonfoi (străduţă care trece peste râul Pianu). Lăcaşul e acolo încă din evul mediu (secolul XIII), iar azi îl puteți vedea înconjurat de o splendidă poiană, în stilul ansamblurilor mănăstireşti catolice. Imaginea e odihnitoare, iar dacă puneți la socoteală şi poteca de piatră, ce vă duce până la intrare, efectul e deplin. E ca o uvertură rustică pentru un spectacol de piatră de piatră, care e însăşi biserica.

Monumentul, închinat Sfântului Iacob, a fost ridicat în plin avânt al arhitecturii romanice, cu toate că puţine elemente de acest tip mai găsiți, azi, în structura sa. De pildă, biserica nu avea turn; era o construcţie tip sală, cu trei nave şi absidă rotundă. Însă epoca goticului târziu a impus, aici, dărâmarea absidei şi a navelor laterale, corului fiindu-i adăugată o prelungire în formă pătrată. Au urmat, în secolul XIX, construirea galeriei din lemn şi, în secolul XX, ridicarea turnului-clopotniţă. Plus de asta, lăcaşul se mândrea odinioară cu un frumos zid de incintă, datat din veacul al XV-lea. Zidul a dispărut, însă, iar azi se mai pot vedea doar mici ridicături ovale, ca rămăşiţe ale fortificaţiei.

Proporţiile construcţiei amintesc de bisericile săseşti din Gârbova şi Deal, mai ales că vorbim de acelaşi maistru arhitect. Cât despre interior, acesta e foarte sobru; prezintă doar un altar plat, lucrat în stil preclasic în anul 1755, fără nici un soi de ornamentaţie figurativă, specifică stilisticii baroce. În mijlocul altarului se află o pictură în ulei, reprezentându-L pe Hristos, iar în sacristic se găsesc urme ale unei cristelniţe vechi din piatră. În sfârşit, toate sunt amănunte încă vii, pline de vârstă şi de autentic. Ar fi păcat să nu le cunoașteți îndeaproape, cum se cuvine unei operă de artă.

Acces din Sebeș înspre biserica evanghelică din Pianu de Jos: din DN 7, care duce înspre Deva, se desprinde la stânga DJ 704 A, care străbate satul Sibișeni, până când ajunge în Pianu de Jos. Biserica se află în centrul satului, pe strada Cloșca. Distanța din Sebeș este de 15 km, care pot fi făcuți în aproximativ 16 minute.

citește și ...

Munți obligatorii în județul Alba. Piatra Craivii

În România, Carpații înseamnă doar câteva nume de vârfuri, pe care îi știm cu toții din clasa a IV-a: Ceahlău, Omu, Moldoveanu, Peleaga, Parângu Mare. În plus, cam despre aceleași masive se vorbește la meteo, pe site-urile de turism și pe forumurile de călătorie, ca și când altele n-ar mai

Vezi Articol

Transilvania. Urme săsești

„Cetăţeni loiali ai acestei Ţări, care este patria noastră, ne păstrăm limba, cultura şi tradiţiile şi înţelegem să ne îndeplinim cu hotărâre şi în orice împrejurare îndatoririle pe care le avem faţă de această Ţară. Ne vom sacrifica chiar şi viaţa”, declara, în 6 ianuarie 1940, Otto Broneske, reprezentantul sașilor

Vezi Articol

Dorin Pavel

E ușor să-ți închipui că un om este pasionat de pictură. Sau de pian. Sau dans. Sau fotografie. Tot ceea ce e vocațional pare să reflecte dăruire, pathos, foc. Și, totuși, există multă pasiune – ba chiar pasiune vulcanică, intempestivă – în domenii care multora li s-ar părea aride. Cum

Vezi Articol

Karl Brandsch

Fiecare oraș are pictorii săi. Mai mari sau mai mici, aclamați sau nu de autoritatea critică, ei sunt întotdeauna „documentariștii” acelor comunități, mai ales în vremurile vechi în care nici măcar fotografia nu era, încă, de larg consum. Datorită lor, pictorilor, acel oraș ne arată, azi, cum era el odinioară.

Vezi Articol

Munți obligatorii în județul Alba. Piatra Craivii

În România, Carpații înseamnă doar câteva nume de vârfuri, pe care îi știm cu toții din clasa a IV-a: Ceahlău, Omu, Moldoveanu, Peleaga, Parângu Mare. În plus, cam despre aceleași masive se vorbește la meteo, pe site-urile de turism și pe forumurile de călătorie, ca și când altele n-ar mai

Vezi Articol

Casa lui Blaga

Nu e în Sebeș, ci în Lancrăm. Iar dacă spunem „Lancrăm”, suntem convinși că singurul nume care vă vine în minte e „Blaga”. Și nu veți greși. Acest sat, care a reușit în mod miraculos să-și păstreze profunzimea rurală de care se îndrăgostise Lucian Blaga (1895-1961) încă din primii ani

Vezi Articol

Carl Filtsch

„Dumnezeule, ce copil! Nici un om nu m-a înțeles așa de bine ca acest copil, este cel mai deosebit din toți cei pe care i-am întâlnit”. Sunt cuvintele lui Chopin, despre micul pianist și compozitor Carl Filtsch (1830-1845), născut în Sebeș. Carl avea, pe atunci, 13 ani, iar Chopin reacționa

Vezi Articol
Scroll to Top