Augustin Bena
Un nume care, prin simpla lui pronunție, te trimite cu gândul la tezaurul muzical transilvănean de la început de secol XX, este Augustin Bena (1880 – 1962). Născut în Pianu de Jos, sat săsesc aflat la 15 km de Sebeș, fiu al preotului Ioan II, Augustin Bena are o biografie de studii remarcabilă. A început primele clase la Sebeș. A continuat liceul la Blaj, Brașov și Năsăud, unde a dirijat pentru prima oară, în public, o lucrare corală (Canțoneta italiană, pe versuri de Vasile Alecsandri), care a fost, de altfel, prima sa compoziție. A urmat teologia la Sibiu, unde a obținut o bursă de studiu la Academia Regală de Muzică din Berlin (devenind studentul preferat al compozitorului german Max Bruch). A continuat la Conservatorul din București, unde a studiat muzica românească, sub îndrumarea profesorilor Dumitru Kiriac și Alfonso Castaldi.
Studiile, însă, au însemnat doar scânteia pentru un parcurs profesional spectaculos și neobosit. A început, în 1909, ca profesor de muzică, cântare și religie la Teologia din Sibiu și la Școala de Fete a Astrei, apoi a continuat la Năsăud, urmând să-și obțină definitivatul la Conservatorul din Budapesta, în 1910. S-a întors la Năsăud, unde a compus, a dirijat și a predat, înființând, totodată, primul teatru stabil din Transilvania. Anul 1911 a fost momentul hirotonirii sale, la Mitropolia din Sibiu, stabilindu-se la Năsăud ca preot paroh. A urmat mobilizarea pe front, începând cu 1916, ca preot militar în armata austro-ungară, dar a fost luat prizonier, în Polonia, pe frontul rusesc. După Marea Unire din 1918, Augustin Bena a fost numit titular al cursurilor pentru instruirea profesorilor de muzică din Ardeal, la Conservatorul din Cluj (catedra de teorie, solfegii, armonie și dirijat). În 1924, obținea titlul de Doctor în Filosofie și Litere, la Cluj, cu teza Limba română la sașii din Ardeal, după care a devenit rectorul Academiei de Muzică și Artă Dramatică din Cluj. Concomitent cu aceste uriașe angajamente profesionale, începând cu 1929, Augustin Bena a lucrat ca inspector al învățământului secundar din Transilvania, apoi din Regatul Român.
Compozitor, dirijor, preot, profesor, animator al vieții teatral-muzicale transilvănene, Augustin Bena a fost, putem spune, spirit enciclopedic. Compozițiile sale, uriașe cantitativ, sunt dedicate muzicii corale (cor mixt și cor bărbătesc), muzicii simfonice, de operă, de cameră, religioase și didactice. În total, peste 200 de piese. Considerat, în plan estetic, un continuator al muzicii lui Iacob Mureșianu, pe linia clasicismului muzicii românești, Augustin Bena a marcat istoria artei componisticii cu titluri ca Romanța pentru vioară și pian (1899), Serenadă, Ciobanul, Flori de nufăr, Imn religios, La fântână, Zboară-al nopții negru flutur (1905), Liturghia I-a în Fa-major pentru cor mixt (1912); Liturghia a II-a pentru cor de voci egale (1914); Liturghia a III-a pentru voci egale (1938). După o viață plină, marcată, iată, de un ritm creator acerb, Augustin Bena a murit, în 1962, la Cluj, iar casa în care a locuit, pe str. Barbu Ș. Delavrancea, nr, 2, e acum spațiu memorial.
Augustin Bena nu a încetat, însă, să trăiască. Centrul de Cultură „Augustin Bena”, situat la poalele cetății „Alba Carolina”, este o instituție de prestigiu, care poartă cu mândrie numele maestrului prin concerte, expoziții, târguri populare, fiind totodată un vector educațional răspândit peste tot în județul Alba, pentru oricine își dorește inițierea în artă și meșteșuguri (pian, chitară, canto, percuție, muzică de fanfară, fotografie, video, coregrafie, arta lemnului, olărit, cojocărie, etc.).
