Ioan Raica

Facebook
Twitter
LinkedIn

Ioan Raica

Poate vă întrebați de ce, pe fațada muzeului din Sebeș, stă scris de câțiva ani numele „Ioan Raica”. Vă spunem noi. Ioan Raica (1903-1990), născut în Răchita, sat lângă Sebeș, învățător și inspector școlar, intelectual pasionat de istorie și vizionar autentic, este cărturarul de numele căruia se leagă atât înfiriparea ideii de muzeu în Sebeș, cât și înființarea lui propriu-zisă, în 1951.

Că Ioan Raica este ctitorul de facto muzeului nu e ceva întâmplător. Este, probabil, în logica justă a lucrurilor ca cel care s-a străduit cel mai mult, care și-a dorit cel mai mult și care a jertfit din timpul și energia sa, mai mult decât toți ceilalți, să fie cel căruia să i se cuvină rolul de întemeietor. Astfel se face că, după o perioadă de convingere a decidenților locali ai Sebeșului și după elaborarea unui adevărat plan de bătaie, pentru ca proiectul de înființare a muzeului „să treacă” de comisiile de evaluare din acei ani, Ioan Raica obținea, de la Comitetul pentru Așezăminte Culturale din RPR, în 21 martie 1951, undă verde pentru visul său. Au urmat ani de muncă asiduă, de organizare a exponatelor, de amenajare a spațiilor, de gândire a întregii structuri. Ca instituție, muzeul există din 1951, iar până în 1953 a funcționat într-o veche clădire a CEC-ului, cu doar trei camere. Azi, acea clădire nu mai există, a fost demolată. Relocarea instituției, în monumentul istoric Casa Zápolya, avea loc în 1953 și abia după câțiva ani de pregătiri, în ziua de 7 noiembrie 1957, porțile muzeului se deschideau oficial. A funcționat, începând de atunci, sub denumiri succesive: Muzeul Raional Sebeş, Muzeul Mixt Sebeş, Muzeul Orăşenesc Sebeş și, acum, Muzeul Municipal „Ioan Raica”, onorând numele ctitorului său.

Despre muzeograful Ioan Raica merită să știți, totodată, că era un fervent cercetător al istoriei Sebeșului și al împrejurimilor. Pasiunea sa pentru tărâmurile natale l-a împins să înființeze revista „Școala Albei”, care a apărut între 1934-1946, dar și să publice articole în reviste de profil: Analele Apulum ale Muzeului Unirii din Alba Iulia, Sagetia ale muzeului din Deva și Acta Musei Napocensis ale muzeului din Cluj-Napoca), în ziarul „Unirea”, în volumul Meșteri și meșteșugari din sud-vestul Transilvaniei.

Profesional, Ioan Raica a fost doar învățător. Iată, însă, câte a reușit să facă și să întemeieze acest dascăl din Răchita. Iată câtă energie, cu rezultate reale, concrete, în istoria Sebeșului, se ascunde în sufletul cuiva despre care oricare dintre noi ar putea spune, văzându-l pe stradă, „a, un simplu învățător…

citește și ...

Gârbova, insulă de arhitectură săsească

În 1879, la Gârbova, sașii au clădit un turn-clopotniță gigantic. Era de sine stătător, separat de alte construcții. Separat inclusiv de cetățuia care îl înconjoară. Nu știu câte alte sate transilvănene, specific săsești, se mai pot mândri cu un astfel de turn, parcă neobișnuit de mare pentru rolul aparent minor

Vezi Articol

Castrul roman de pe Vârful lui Pătru

Ruine antice se află, totodată, pe Vârful lui Pătru, la cota 1.950, fiind cea mai mare altitudine la care au fost identificate ruine pe teritoriul Daciei. Sunt rămășițele unui castru roman, construit în timpul primului război cu dacii, în anul 102, pentru a servi ca punct de atac asupra Sarmizegetusei,

Vezi Articol

Petrești. Cetatea cu iederă

La nici 10 minute de Sebeș, la ieșire din satul Petrești înspre Sebeșel, veți zări, pe dreapta, un monument special, atipic, parcă scos din context. E cetatea medievală din Petrești, loc în care parcă timpul s-a oprit în loc. E un spațiu unic, straniu, pe care-l veți recunoaște ușor datorită

Vezi Articol

Căpâlna. Evadare dintre betoane

Bucăți de ziduri, vegetație haotică și poteci greu accesibile. Iată ce a mai rămas din vechile cetăți dacice de pe întinsul județului Alba, care cu greu mai pot fi identifica drept fortificații. Totuși, ele nu sunt mai puțin importante. Iar tocmai faptul că nu au mai rămas decât ruine ne

Vezi Articol

Dorin Pavel

E ușor să-ți închipui că un om este pasionat de pictură. Sau de pian. Sau dans. Sau fotografie. Tot ceea ce e vocațional pare să reflecte dăruire, pathos, foc. Și, totuși, există multă pasiune – ba chiar pasiune vulcanică, intempestivă – în domenii care multora li s-ar părea aride. Cum

Vezi Articol

Lângă soare. Mănăstirea Măgura

O poartă de lemn cioplit, un drum abrupt de țară, colibe din loc în loc și mult soare, dincolo de deal. Sunt amănuntele decorului de pe Valea Șugagului, la cota 1.071, unde doar clopotele unei mici mănăstiri de maici umplu aerul de munte. E mănăstirea Măgura, pe vârf de culme,

Vezi Articol

Doina Lie

Între numele mari ale Sebeșului, care au reușit să pună acest mic oraș pe harta artistică a Europei, Doina Lie ocupă un loc important. Așa cum Lucian Blaga, în scrierile lui filosofic-conceptuale, a ridicat Sebeșul în lumi care ating profunzimi de necuprins, și așa cum micuțul Carl Filtsch ilustra, pe

Vezi Articol
Scroll to Top