Karl Brandsch

Facebook
Twitter
LinkedIn

Karl Brandsch

Fiecare oraș are pictorii săi. Mai mari sau mai mici, aclamați sau nu de autoritatea critică, ei sunt întotdeauna „documentariștii” acelor comunități, mai ales în vremurile vechi în care nici măcar fotografia nu era, încă, de larg consum. Datorită lor, pictorilor, acel oraș ne arată, azi, cum era el odinioară. Și e imposibil să nu tresari când vezi, în acuarelă sau ulei, ulița ta, pe care acum locuiești, unde blocurile sau centrele comerciale au luat locul copacilor și caselor vechi. E o întoarcere în timp, care te atinge profund.

Pictorul Karl Brandsch (1900-1978), care a locuit la Sebeș începând cu vârsta de 34 de ani, e unul dintre acești „documentariști”. Iar tablourile lui, expuse în Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeș, tocmai asta fac: o punte peste timp. Veți vedea, în colecția de artă din odăile muzeului, lucrări în acuarelă care descriu un Sebeș idilic, romantic, perfect în frumusețea lui urban-rurală, cu imprecizii și linii vagi, specifice unui soi de impresionism naiv. Tablouri ca Valea Secaşului la Sebeş, Râpa Roşie, Peisaj la Bistra, Casă pe Uliţa Grecilor, Biserica Evanghelică din Sebeş, Biserica Evanghelică din Câlnic, Peisaj din Vinţ aduc, în prezent, o lume uitată, curată, neatinsă de industrie. Lumea Sebeșului de altădată.

Născut în satul Fișer (județul Sibiu), în 7 august 1900, Karl Brandsch a învățat școală la Sighișoara, unde a și absolvit în 1918, în urma susținerii Examenului de Maturitate. Și-a continuat, apoi, studiile la Hohenheim, în Germania, la Academia de Agricultură, urmând să se întoarcă în țară (1923), la Sighișoara, unde predă chimie la Școala Normală de Fete. Cariera de inginer o va părăsi, însă, devreme, fiindcă pasiunea pentru desen îl determină să se înscrie la Academia de Arte Frumoase din Cluj. În 1934, Brandsch se mută la Sebeș, unde pictează peisaj și detalii urbane în acuarelă, ulei și cărbune, fiind totodată profesor de desen și caligrafie la Gimnaziul Evanghelic, ulterior preluării acestei catedre de la reputatul profesor de desen Michael Acker, autor al unor superbe linografii cu Sebeșul vechi. Moare în 1978, fiind îngropat la Sighișoara. În istoria Sebeșului, el a rămas nu doar ca pictor de remarcabil rafinament peisagistic, ale cărui lucrări au valoare artistic-documentară (unele dintre ele fiind vândute la licitații, pe sume considerabile), dar și ca organist pentru biserica evanghelică.

citește și ...

Carl Filtsch

„Dumnezeule, ce copil! Nici un om nu m-a înțeles așa de bine ca acest copil, este cel mai deosebit din toți cei pe care i-am întâlnit”. Sunt cuvintele lui Chopin, despre micul pianist și compozitor Carl Filtsch (1830-1845), născut în Sebeș. Carl avea, pe atunci, 13 ani, iar Chopin reacționa

Vezi Articol

La pas, prin Sebeș

„Fă o plimbare!” Îndemnul sună bine, sună comercial, însă şi mai bine sună, vă asigurăm, 2-3 ore de promenadă pe străzile vechi ale Sebeşului. Oricând, indiferent de anotimp, pentru că locurile de plimbare vi se descoperă în frumusețea fiecărei perioade din an. La doar câţiva paşi de agitaţia din centru,

Vezi Articol

Puțin praf peste mult gotic, în satul Boz

Una dintre cele mai frumoase urme lăsate de sași, în Transilvania, e biserica evanghelică fortificată din Boz, azi aflată într-o stare dezolantă. Este o operă arhitectonică unică, care a făcut ca satul să rămână în istorie. Primele pietre ale monumentului au fost aşezate la mijlocul secolului al XVI-lea, în stilul

Vezi Articol

Mănăstirea din inima Sebeșului

Un călugăr în sandale, îmbrăcat din cap până-n picioare în rasă maro și cu glugă pe creștet s-ar putea să fie, uneori, singura ființă umană pe care o veți vedea în mănăstirea franciscană din Sebeș. Și, totuși, mănăstirea asta e unul dintre cele mai vizitate spații sacre din oraș. Pare

Vezi Articol

Viktor și Ida Cloos

Fotografiile de altădată. Imaginile vechi. Cărțile poștale pe care le țineau în mâini oameni de acum un secol. Oricât am fi de obosiți, de stresați, de lipsiți de chef, un lucru totuși se întâmplă, în clipa în care privim o poză veche. Ceva se activează în noi. Iar tot ce

Vezi Articol

Câlnic. Muzeul cu străzi

Drumul care duce la Câlnic și care, odată ce părăsește șoseaua dintre Sebeș și Sibiu, intră într-o zonă de câmpie și deal, e cel mai simplu mod de a înțelege ținutul săsesc: molcom, nespectaculos, echilibrat, previzibil, odihnitor, ușor de abordat. E descrierea pe care un sat precum Câlnicul o merită

Vezi Articol

Biserica sașilor, curiozități inside & out

Cu toate că valoarea bisericii sașilor din Sebeș pare să țină strict de ansamblu și de proporții, există, totuși, o mulțime de detalii de interior și de exterior, fără de care identitatea locașului ar fi incompletă. Iată doar câteva: Piatra rușinii – înăuntrul bisericii există o piatră a penitenţei. E

Vezi Articol
Scroll to Top