Martinuzzi. Ruine de legendă

Facebook
Twitter
LinkedIn

Castelul Martinuzzi Vințul de Jos

Un loc special al județului Alba – straniu prin ruinele lui, sumbru prin trecutul pe care îl are, fascinant prin faptul că e bântuit, zice-se, de năluci – se află în Vințu de Jos și este castelul Martinuzzi. Mai bine zis, rămăşiţele castelului Martinuzzi, remarcabil pentru faptul că e cel mai valoros castel renascentist din România. Firește, el nu a aratăt întotdeauna astfel; până să ajungă la acest stadiu de avansată degradare, nerecunoscânu-i-se, azi, nimic din desenul renascenist al structurii, castelul era un spațiu plin de viață, al cărui lux era expresie a belșugului familiilor care l-au deținut.

Chiar dacă vă vine greu să credeți, admirându-i rămășițele, acest sumbru castel de la Vinţu de Jos era, în alte vremuri, un loc plin de viaţă şi, mai ales, important ca arhitectură a epocii. La începuturile lui, acest mare complex arhitectonic era mănăstire dominicană, piatra de temelie fiind pusă în prima jumătate a secolului al XIV-lea. Biserica acelei mănăstiri era, spun istoricii, uimitoare ca proporţii (47 m lungime), având corul prelung, poligonal şi nava acoperită de bolţi ogivale. În 1532, însă, în timpul crizei traversate de biserica romano-catolică din Transilvania, ultimul călugăr a fost alungat de nobilul Nicolae Kocsárdy, care a transformat mănăstirea în castel. L-a vândut apoi celui care, în acea vreme, era episcop de Oradea și guvernator al Transilvaniei, și anume lui Gyorgy Martinuzzi.

Se crede, conform unor surse, că acest castel a fost cetate regală a domnitorilor Radu de la Afumaţi şi Radu Paisie, din Ţara Românească. Totuși, Martinuzzi e cel care va începe primele reamenajări importante, deși asasinarea sa din 1551, într-una din încăperi (din ordinul generalului Castaldo) face ca edificiul să treacă, ulterior, prin mâinile multor posesori. A ajuns și în proprietatea principelui Transilvaniei Bethlen Gábor, în primii ani ai secolului XVII, care deschide seria unor modificări semnificative, continuate major în secolul imediat următor.

Aura horror a castelului nu se oprește aici, odată cu uciderea lui Martinuzzi. Patru decenii mai târziu, în 1595, Aron Tiranul – fiu al lui Alexandru Lăpuşneanu şi domn al Moldovei, supranumit „cel Cumplit” – a fost întemniţat în castel împreună cu familia sa în urma unui complot pus la cale de Sigismund Bathory. A fost ucis în 1595, iar oasele i-au fost aruncate afară din mormânt de către soldaţii armatei lui Basta, în anul 1600.

Acces din Sebeș înspre castelul Martinuzzi din Vințu de Jos: cea mai simplă rută, din Sebeș până la castel, este să mergeți pe DN 7, pe direcția Deva, după care intrați pe DJ 705 B, înspre satul Vințu de Jos. Castelul se află la ieșirea din sat, pe partea stângă, înainte de a trece podul peste râul Mureș. Distanța față de Sebeș este de aproape 10 km, care pot fi parcuși în aproximativ 17 minute.

citește și ...

Lucian Blaga

Sebeșul există, în documente, de opt secole. Din 1245, istoria acestui burg apare în cărți și memorii. Dar felul în care Sebeșul există, începând cu Lucian Blaga, născut aici, în Lancrămul Sebeșului, ne face să credem că doar un nume mare, precum al lui Blaga, ar putea da unui loc

Vezi Articol

Mühlbach. Cetatea unui oraș săsesc

Șapte burguri, adică Siebenbürgen. Este numele săsesc al Transilvaniei, iar unul dintre cele șapte este orașul Sebeș (Mühlbach, pe săsește), aflat la poalele Munților Șureanu. Alături de Bistrița (Bistritz), Brașov (Kronstadt), Cluj (Klausenburg), Mediaș (Mediasch), Sibiu (Hermannstadt) şi Sighișoara (Schässburg), Sebeșul e reprezentativ atât pentru ceea ce este Transilvania, cât

Vezi Articol

Augustin Bena

Un nume care, prin simpla lui pronunție, te trimite cu gândul la tezaurul muzical transilvănean de la început de secol XX, este Augustin Bena (1880 – 1962). Născut în Pianu de Jos, sat săsesc aflat la 15 km de Sebeș, fiu al preotului Ioan II, Augustin Bena are o biografie

Vezi Articol

Biserica sașilor, curiozități inside & out

Cu toate că valoarea bisericii sașilor din Sebeș pare să țină strict de ansamblu și de proporții, există, totuși, o mulțime de detalii de interior și de exterior, fără de care identitatea locașului ar fi incompletă. Iată doar câteva: Piatra rușinii – înăuntrul bisericii există o piatră a penitenţei. E

Vezi Articol

Poiana Inimii

E, într-adevăr, o poiană și e, într-adevăr, ca o inimă. Decupată nu de om, ci de Dumnezeu, din vremuri imemoriale. N-aveți cum să n-o vedeți, fiindcă e tocmai pe versantul opus, cum urcați spre Piatra Craivii. Și n-aveți cum să n-o țineți minte, pentru că pare a fi locul perfect

Vezi Articol

Ruine fotografiabile, la Săsciori

Ruine medievale există, de asemenea, la Săsciori, nu departe de Petrești, pe una dintre cele mai înalte culmi de lângă șosea. Urcarea nu e grea și nu durează, nici măcar pentru turistul neechipat. Dar e încă una dintre cetățile medievale care, grație stranietății lor terifiante, par să fie de la

Vezi Articol

Dorin Pavel

E ușor să-ți închipui că un om este pasionat de pictură. Sau de pian. Sau dans. Sau fotografie. Tot ceea ce e vocațional pare să reflecte dăruire, pathos, foc. Și, totuși, există multă pasiune – ba chiar pasiune vulcanică, intempestivă – în domenii care multora li s-ar părea aride. Cum

Vezi Articol
Scroll to Top