Dorin Pavel

Facebook
Twitter
LinkedIn

Dorin Pavel

E ușor să-ți închipui că un om este pasionat de pictură. Sau de pian. Sau dans. Sau fotografie. Tot ceea ce e vocațional pare să reflecte dăruire, pathos, foc. Și, totuși, există multă pasiune – ba chiar pasiune vulcanică, intempestivă – în domenii care multora li s-ar părea aride. Cum ar suna, deci, să vă spunem că hidroenergetica ar putea însemna, pentru cineva, un subiect de meditație și fericire, încă din fragedă copilărie? E cazul inginerului Dorin Pavel (1900-1979), nepot al lui Lucian Blaga și fiu al Sebeșului. Un fiu cu care vechiul Mühlbach se va mândri pentru totdeauna, pentru că Dorin Pavel a fost una dintre cele mai strălucite minți în ingineria românească. Sau, dacă ar fi să folosim vorbele profesorului Radu Prișcu, renumit constructor de baraje, „Dorin Pavel a fost un descătușat, un entuziast și un dăruit până la ultima fibră a ființei sale profesiunii de hidroenergetician, pe care a îndrăgit-o încă de pe băncile Politehnicii.

Născut la Sebeș, în ziua de 31 mai 1900, în familia învățătorului Ion Pavel și a Letiției, sora mai mare a lui Lucian Blaga, Dorin Pavel a fost dintotdeauna fascinat de apele râului Sebeș, de forța lor. Era întotdeauna o plăcere, pentru el, să mediteze la asta încă din anii copilăriei. Astfel că, după ce a făcut primele clase și gimnaziul în orașul natal, apoi liceul la Orăștie și Brașov, Dorin Pavel a luat calea străinătății, înscriindu-se la Politehnica din Zürich. Diploma de inginer electromecanic a obținut-o în 1923, iar titlul de doctor în științe tehnice, în 1925. Pentru puțin timp a profesat la universitatea elvețiană, mai ales după recunoașterea sa în urma prezentării unei lucrări științifice, în 1922 (Reglarea mecanică a turbinelor de apă – evaluare și analiză critică), dar dorul de casă și, mai ales, dorința profundă de a-i fi util țării natale l-au îndemnat pe Dorin Pavel să revină în România. O Românie care, din păcate, nu l-a acceptat de îndată, Dorin Pavel vorbind cu amar, în această privință, despre „optica păguboasă a românilor.” A fost nevoit, timp de 10 ani, să profeseze la Școala Aeronautică Română și la Institutul Electrotehnic din București, până când, în 1935, să obțină, prin concurs, post de dascăl la Școala Politehnică din București.

Din acest punct încolo, cariera lui Dorin Pavel cunoaște un parcurs temeinic, profund, în totalitate dedicat instruirii tinerilor ingineri, în domeniul mecanicii și hidroenergeticii. În 50 de ani de catedră și 45 de șantier, îmbinând expunerea teoretică cu șantierul, nu mai puțin de 45 promoții au trecut „prin mâinile” sale, promoții pe care le considera o elită a inginerilor, cercetătorilor și profesorilor. Însuși Ion Iliescu, fostul președinte al României și inginer de profesie, s-a numărat printre studenții săi în mecanica fluidelor. Aplecarea lui Dorin Pavel asupra studentului era de-a dreptul părintească, precum însuși a spus-o, în scrisorile sale, mărturistind că, pentru el, activitatea didactică era „o necesitate vitală, o mare pasiune. (…) Mă născusem doar într-o familie de dascăli (…). Toată viaţa am vorbit liber evitând să recurg la soluţia comodă a citirii cursului sau a conspectelor, atâta vreme cât studenţilor le-am pretins la examene răspunsuri din memorie.

Cât despre munca de teren și contribuțiile concrete, fiind tentat de multe ori de a pune cu mâna sa piatră peste piatră și de a lucra cot la cot cu muncitorii, putem spune că Dorin Pavel a fost un exponent rar al ingineriei românești, muncind neobosit inclusiv în vacanțe. Pornind de la lucrarea sa de căpătâi, din tinerețe, numită Plan general de amenajare a forțelor hidraulice din România, pe care a perfecționat-o ulterior, Dorin Pavel a pus piatra de temelie a multor proiecte, esențiale și astăzi. A elaborat schemele a 567 de uzine hidroenergetice pe toate râurile țării, a contribuit la implementarea unor proiecte ca sistemul de lacuri al capitalei, șiragul de hiodrocentrale și baraje de pe râuri precum Bârzava, Bistriţa, Sadu, Argeş, Lotru, Sebeş, Someş, Olt, Siret, Râul Mare, Drăgan, etc. S-a bucurat de o mulțime de distincții naționale și internaționale, de prezența în foruri de prestigiu atât la noi, cât și peste hotare (Berlin, Washington, Belgrad, Stockholm, Ljiubliana), iar lucrarea sa de suflet, Arhitectura apelor (1976), operă memorialistică, e ca un poem închinat apelor țării, scris de acest uriaș reprezentant al elitei românești dintotdeauna, Dorin Pavel.

A murit în 6 iulie 1979 și a fost înmormântat în cimitirul bisericii din Lancrăm, alături de părinți și strămoși, alături de unchiul său Lucian Blaga. În memoria sa, un bust de bronz din centrul istoric al Sebeșului și un excepțional liceu tehnologic din Sebeș, finalizat în 2024, care îi poartă numele, amintesc de cel supranumit „părintele hidroenergeticii românești”.


citește și ...

Carl Filtsch

„Dumnezeule, ce copil! Nici un om nu m-a înțeles așa de bine ca acest copil, este cel mai deosebit din toți cei pe care i-am întâlnit”. Sunt cuvintele lui Chopin, despre micul pianist și compozitor Carl Filtsch (1830-1845), născut în Sebeș. Carl avea, pe atunci, 13 ani, iar Chopin reacționa

Vezi Articol

Puțin praf peste mult gotic, în satul Boz

Una dintre cele mai frumoase urme lăsate de sași, în Transilvania, e biserica evanghelică fortificată din Boz, azi aflată într-o stare dezolantă. Este o operă arhitectonică unică, care a făcut ca satul să rămână în istorie. Primele pietre ale monumentului au fost aşezate la mijlocul secolului al XVI-lea, în stilul

Vezi Articol

Biserica sașilor, curiozități inside & out

  Cu toate că valoarea bisericii sașilor din Sebeș pare să țină strict de ansamblu și de proporții, există, totuși, o mulțime de detalii de interior și de exterior, fără de care identitatea locașului ar fi incompletă. Iată doar câteva: Piatra rușinii – înăuntrul bisericii există o piatră a penitenţei.

Vezi Articol

Gârbova, insulă de arhitectură săsească

În 1879, la Gârbova, sașii au clădit un turn-clopotniță gigantic. Era de sine stătător, separat de alte construcții. Separat inclusiv de cetățuia care îl înconjoară. Nu știu câte alte sate transilvănene, specific săsești, se mai pot mândri cu un astfel de turn, parcă neobișnuit de mare pentru rolul aparent minor

Vezi Articol

Petrești. Cetatea cu iederă

La nici 10 minute de Sebeș, la ieșire din satul Petrești înspre Sebeșel, veți zări, pe dreapta, un monument special, atipic, parcă scos din context. E cetatea medievală din Petrești, loc în care parcă timpul s-a oprit în loc. E un spațiu unic, straniu, pe care-l veți recunoaște ușor datorită

Vezi Articol

Karl Brandsch

Fiecare oraș are pictorii săi. Mai mari sau mai mici, aclamați sau nu de autoritatea critică, ei sunt întotdeauna „documentariștii” acelor comunități, mai ales în vremurile vechi în care nici măcar fotografia nu era, încă, de larg consum. Datorită lor, pictorilor, acel oraș ne arată, azi, cum era el odinioară.

Vezi Articol

Silviu Cărpinișianu

Un nume de sebeșean pe care nu îl veți găsi pe Wikipedia sau pe Reddit, dar care a contat, pentru Sebeș, într-un mod direct, activ, implicat, este Silviu Cărpinișianu (1897-1982), profesor de limba română și întâiul director al liceului pe care, azi, îl știm sub numele de Colegiul Național „Lucian

Vezi Articol
Scroll to Top