
Dorin Pavel
E ușor să-ți închipui că un om este pasionat de pictură. Sau de pian. Sau dans. Sau fotografie. Tot ceea ce e vocațional pare să reflecte dăruire, pathos, foc. Și, totuși, există multă pasiune – ba chiar pasiune vulcanică, intempestivă – în domenii care multora li s-ar părea aride. Cum ar suna, deci, să vă spunem că hidroenergetica ar putea însemna, pentru cineva, un subiect de meditație și fericire, încă din fragedă copilărie? E cazul inginerului Dorin Pavel (1900-1979), nepot al lui Lucian Blaga și fiu al Sebeșului. Un fiu cu care vechiul Mühlbach se va mândri pentru totdeauna, pentru că Dorin Pavel a fost una dintre cele mai strălucite minți în ingineria românească. Sau, dacă ar fi să folosim vorbele profesorului Radu Prișcu, renumit constructor de baraje, „Dorin Pavel a fost un descătușat, un entuziast și un dăruit până la ultima fibră a ființei sale profesiunii de hidroenergetician, pe care a îndrăgit-o încă de pe băncile Politehnicii.”
Născut la Sebeș, în ziua de 31 mai 1900, în familia învățătorului Ion Pavel și a Letiției, sora mai mare a lui Lucian Blaga, Dorin Pavel a fost dintotdeauna fascinat de apele râului Sebeș, de forța lor. Era întotdeauna o plăcere, pentru el, să mediteze la asta încă din anii copilăriei. Astfel că, după ce a făcut primele clase și gimnaziul în orașul natal, apoi liceul la Orăștie și Brașov, Dorin Pavel a luat calea străinătății, înscriindu-se la Politehnica din Zürich. Diploma de inginer electromecanic a obținut-o în 1923, iar titlul de doctor în științe tehnice, în 1925. Pentru puțin timp a profesat la universitatea elvețiană, mai ales după recunoașterea sa în urma prezentării unei lucrări științifice, în 1922 (Reglarea mecanică a turbinelor de apă – evaluare și analiză critică), dar dorul de casă și, mai ales, dorința profundă de a-i fi util țării natale l-au îndemnat pe Dorin Pavel să revină în România. O Românie care, din păcate, nu l-a acceptat de îndată, Dorin Pavel vorbind cu amar, în această privință, despre „optica păguboasă a românilor.” A fost nevoit, timp de 10 ani, să profeseze la Școala Aeronautică Română și la Institutul Electrotehnic din București, până când, în 1935, să obțină, prin concurs, post de dascăl la Școala Politehnică din București.
Din acest punct încolo, cariera lui Dorin Pavel cunoaște un parcurs temeinic, profund, în totalitate dedicat instruirii tinerilor ingineri, în domeniul mecanicii și hidroenergeticii. În 50 de ani de catedră și 45 de șantier, îmbinând expunerea teoretică cu șantierul, nu mai puțin de 45 promoții au trecut „prin mâinile” sale, promoții pe care le considera o elită a inginerilor, cercetătorilor și profesorilor. Însuși Ion Iliescu, fostul președinte al României și inginer de profesie, s-a numărat printre studenții săi în mecanica fluidelor. Aplecarea lui Dorin Pavel asupra studentului era de-a dreptul părintească, precum însuși a spus-o, în scrisorile sale, mărturistind că, pentru el, activitatea didactică era „o necesitate vitală, o mare pasiune. (…) Mă născusem doar într-o familie de dascăli (…). Toată viaţa am vorbit liber evitând să recurg la soluţia comodă a citirii cursului sau a conspectelor, atâta vreme cât studenţilor le-am pretins la examene răspunsuri din memorie.”
Cât despre munca de teren și contribuțiile concrete, fiind tentat de multe ori de a pune cu mâna sa piatră peste piatră și de a lucra cot la cot cu muncitorii, putem spune că Dorin Pavel a fost un exponent rar al ingineriei românești, muncind neobosit inclusiv în vacanțe. Pornind de la lucrarea sa de căpătâi, din tinerețe, numită Plan general de amenajare a forțelor hidraulice din România, pe care a perfecționat-o ulterior, Dorin Pavel a pus piatra de temelie a multor proiecte, esențiale și astăzi. A elaborat schemele a 567 de uzine hidroenergetice pe toate râurile țării, a contribuit la implementarea unor proiecte ca sistemul de lacuri al capitalei, șiragul de hiodrocentrale și baraje de pe râuri precum Bârzava, Bistriţa, Sadu, Argeş, Lotru, Sebeş, Someş, Olt, Siret, Râul Mare, Drăgan, etc. S-a bucurat de o mulțime de distincții naționale și internaționale, de prezența în foruri de prestigiu atât la noi, cât și peste hotare (Berlin, Washington, Belgrad, Stockholm, Ljiubliana), iar lucrarea sa de suflet, Arhitectura apelor (1976), operă memorialistică, e ca un poem închinat apelor țării, scris de acest uriaș reprezentant al elitei românești dintotdeauna, Dorin Pavel.
A murit în 6 iulie 1979 și a fost înmormântat în cimitirul bisericii din Lancrăm, alături de părinți și strămoși, alături de unchiul său Lucian Blaga. În memoria sa, un bust de bronz din centrul istoric al Sebeșului și un excepțional liceu tehnologic din Sebeș, finalizat în 2024, care îi poartă numele, amintesc de cel supranumit „părintele hidroenergeticii românești”.

