Ruine fotografiabile, la Săsciori

Facebook
Twitter
LinkedIn

Cetatea Medievală de la Săsciori

Ruine medievale există, de asemenea, la Săsciori, nu departe de Petrești, pe una dintre cele mai înalte culmi de lângă șosea. Urcarea nu e grea și nu durează, nici măcar pentru turistul neechipat. Dar e încă una dintre cetățile medievale care, grație stranietății lor terifiante, par să fie de la capătul pământului. Și e cu atât mai bizar statutul cetății, cu cât a fost abandonată încă din secolul al XVI-lea de către stăpânii ei, la doar două sute de ani după ce o construiseră, nu înainte de a o distruge, pentru a nu putea fi utilizată de către invadatori. Se întâmpla aceasta întrucât fortificația, situată pe un vârf de deal înalt, nu mai prezenta interes pentru comunitatea săsească din acel ținut, care prefera ca apărare zonele joase. Totodată, se presupune că postul de pază de la Săsciori a fost mutat în apropiere, la Loman, fiind concretizat printr-o construcție de lemn, ale cărei urme au dispărut.

Iată de ce, distrusă și părăsită de peste cinci secole, cetatea de la Săsciori este, astăzi, un loc în totalitate pustiu, care cel mai bine s-ar încadra în fotografii abstracte. I se pot, totuși, descifra proporțiile de odinioară, și anume forma ovală, zidurile groase și joase, precum și două turnuri. Din toate se mai păstrează fragmente, bucăți de scări și de portaluri, șanțuri și valuri de pământ. Cert este că, în pofida aspectului coșmaresc, dealul cetății e un bun punct de belvedere înspre Munții Șureanu, care, prin aceste cetăți, asigurau linia de apărare din sudul Transilvaniei.

citește și ...

Radu Stanca

„Când Dumnezeu a creat femeia, a scos din pieptul bărbătesc tocmai coasta care apăra inima.” Este unul dintre aforismele lui Radu Stanca (1920-1962), celebru, printre contemporanii săi, pentru spiritul viu și vorbele de duh. Născut la Sebeș, într-o casă din micul centru istoric, Radu Stanca provine dintr-o familie al cărei

Vezi Articol

Munți obligatorii în județul Alba. Piatra Secuiului

Dacă v-am arăta imagini cu Piatra Secuiului, din Apuseni, și v-am spune că sunt din Tibet sau Japonia, ne-ați crede. Stâncile mari, înălțate parcă brusc din câmpie, ca și când n-ar trebui să fie acolo, te trimit cu gândul la cele mai stranii locuri din Asia. Locuri unde, de obicei,

Vezi Articol

Lucian Blaga

Sebeșul există, în documente, de opt secole. Din 1245, istoria acestui burg apare în cărți și memorii. Dar felul în care Sebeșul există, începând cu Lucian Blaga, născut aici, în Lancrămul Sebeșului, ne face să credem că doar un nume mare, precum al lui Blaga, ar putea da unui loc

Vezi Articol

Pregătitul lânii

 Odată cu luna iunie, când căldura devine tot mai mare, oile se tund, lâna se spală, se usucă, după care se duce la dărăcit, la scărmănat, fiind astfel pregătită pentru tors. După ce se toarce, se vopseşte şi se foloseşte la ţesut. Cânepa cere, în prelucrarea ei, mai multe operaţiuni

Vezi Articol

Karl Brandsch

Fiecare oraș are pictorii săi. Mai mari sau mai mici, aclamați sau nu de autoritatea critică, ei sunt întotdeauna „documentariștii” acelor comunități, mai ales în vremurile vechi în care nici măcar fotografia nu era, încă, de larg consum. Datorită lor, pictorilor, acel oraș ne arată, azi, cum era el odinioară.

Vezi Articol

Casa lui Blaga

Nu e în Sebeș, ci în Lancrăm. Iar dacă spunem „Lancrăm”, suntem convinși că singurul nume care vă vine în minte e „Blaga”. Și nu veți greși. Acest sat, care a reușit în mod miraculos să-și păstreze profunzimea rurală de care se îndrăgostise Lucian Blaga (1895-1961) încă din primii ani

Vezi Articol

Căpâlna. Evadare din betoane

Probabil ați auzit de Căpâlna. Nu ne referim, acum, la cea de pe Târnave, de lângă Blaj, ci la Căpâlna de lângă Sebeș, de pe Transalpina. Ei bine, dragi iubitori de călătorii bune, la Căpâlna „de Sebeș” se află un loc ce merită văzut. Un loc care ar trebui să

Vezi Articol
Scroll to Top