Karl Brandsch
Fiecare oraș are pictorii săi. Mai mari sau mai mici, aclamați sau nu de autoritatea critică, ei sunt întotdeauna „documentariștii” acelor comunități, mai ales în vremurile vechi în care nici măcar fotografia nu era, încă, de larg consum. Datorită lor, pictorilor, acel oraș ne arată, azi, cum era el odinioară. Și e imposibil să nu tresari când vezi, în acuarelă sau ulei, ulița ta, pe care acum locuiești, unde blocurile sau centrele comerciale au luat locul copacilor și caselor vechi. E o întoarcere în timp, care te atinge profund.
Pictorul Karl Brandsch (1900-1978), care a locuit la Sebeș începând cu vârsta de 34 de ani, e unul dintre acești „documentariști”. Iar tablourile lui, expuse în Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeș, tocmai asta fac: o punte peste timp. Veți vedea, în colecția de artă din odăile muzeului, lucrări în acuarelă care descriu un Sebeș idilic, romantic, perfect în frumusețea lui urban-rurală, cu imprecizii și linii vagi, specifice unui soi de impresionism naiv. Tablouri ca Valea Secaşului la Sebeş, Râpa Roşie, Peisaj la Bistra, Casă pe Uliţa Grecilor, Biserica Evanghelică din Sebeş, Biserica Evanghelică din Câlnic, Peisaj din Vinţ aduc, în prezent, o lume uitată, curată, neatinsă de industrie. Lumea Sebeșului de altădată.
Născut în satul Fișer (județul Sibiu), în 7 august 1900, Karl Brandsch a învățat școală la Sighișoara, unde a și absolvit în 1918, în urma susținerii Examenului de Maturitate. Și-a continuat, apoi, studiile la Hohenheim, în Germania, la Academia de Agricultură, urmând să se întoarcă în țară (1923), la Sighișoara, unde predă chimie la Școala Normală de Fete. Cariera de inginer o va părăsi, însă, devreme, fiindcă pasiunea pentru desen îl determină să se înscrie la Academia de Arte Frumoase din Cluj. În 1934, Brandsch se mută la Sebeș, unde pictează peisaj și detalii urbane în acuarelă, ulei și cărbune, fiind totodată profesor de desen și caligrafie la Gimnaziul Evanghelic, ulterior preluării acestei catedre de la reputatul profesor de desen Michael Acker, autor al unor superbe linografii cu Sebeșul vechi. Moare în 1978, fiind îngropat la Sighișoara. În istoria Sebeșului, el a rămas nu doar ca pictor de remarcabil rafinament peisagistic, ale cărui lucrări au valoare artistic-documentară (unele dintre ele fiind vândute la licitații, pe sume considerabile), dar și ca organist pentru biserica evanghelică.
