Doi vecini: Șureanu și Pătru

Facebook
Twitter
LinkedIn

Vârful Șureanu și Vârful lui Pătru

Dacă e vreme bună și umblați mai mult în bocanci decât în adidași, e clar: vă place muntele mai mult decât bulevardul și vă petreceți mai mult timp pe poteci decât pe trotuar. Iată, mai jos, două vârfuri montane, ambele din Munții Șureanu. Aflați unul lângă altul, ca doi vecini, munții de mai jos sunt perfecți pentru o drumeție de weekend.

E imposibil să nu fi auzit de ei. Vorbim despre Șureanu și Pătru, care nu sunt doar cei mai înalți din județul Alba, dar oferă cele mai bune prilejuri de fotografie wild-life din sudul Ardealului. În plus, montaniarzii cu picioare bune și inimi suficient de tari pentru a nu leșina din cauza răului de înălțime vor aprecia paradisul acestor două masive, recunoscute pentru punctele de belvedere. Efortul de urcare pe ambele vârfuri e răsplătit din plin cu privelişti unice, în Carpaţi.

Vârful Şureanu, 2.059 m altitudine. Dacă veți privi de la poale, adică de pe malul Iezerului Șureanu, urcarea pe vârful Șureanu vi se va părea o joacă. Muntele, însă, „îşi arată colţii” de cum vă veți porni din loc, căci o bună bucată de drum o veți parcurge ghemuit, prin culoarul de jnepeni care îngustează cărarea. Veți duce o luptă corp la corp cu acele înţepătoare şi crengile jnepenilor. Dar e şi palpitant, pentru că de fiecare dată când vă opriți pentru popas, veți vedea priveliștile din vale. Dacă, însă, doriți o variantă de urcare mai simplă (dar mai lungă), puteți încerca traseul marcat, ce pleacă din dreptul cabanei Şureanu. Odată ce ajungeți pe platoul alpin, cărările se înmulţesc prin tufele de afine, amestecate cu jnepeni şi bolovani. Practic, puteți alege oricare dintre poteci – tot sus vă vor duce. Urcarea se face la pas, cale de o oră, pe o înclinație considerabilă. Grijă mare, totodată, la prăpastia din dreapta, care se cască la câţiva paşi de potecă (aviz persoanelor cu rău de înălţime). Cât despre vârful Șureanu, aflat la cota 2.059, e o răsplată binemeritată. Se vede Cindrelul, Parângul, Retezatul. E punctul din care vă aflați la două ore de mers pe jos până la vârful lui Pătru.

Acces din Sebeș înspre vârful Șureanu: Sebeș – Șugag – lacul Oașa (DN 67 C) – mănăstirea Oașa (DJ 704) – zona Luncile Prigoanei – zona Poarta Raiului – cabana Șureanu. Distanță totală Alba Iulia – cabana Șureanu: 100 km.

Descrierea accesului: din șoseaua Transalpina (DN 67 C), faci dreapta pe DJ 704, pe lângă lacul Oașa. Ții drumul înainte pe lângă mănăstirea Oașa, Luncile Prigoanei, Poarta Raiului şi Domeniul Schiabil Șureanu. De la pârtii, faci dreapta pe drumul forestier care urcă la cabana Şureanu. În total, 100 km distanţă de Alba Iulia.

Vârful lui Pătru, 2.130 m altitudine. Vârful lui Pătru, spre deosebire de Șureanu, e înșelător. De oriunde îl veți privi, pare o culme domoală, fără stânci şi prăpăstii, pe care, teoretic, e lejer să urci. Ei bine, nu chiar. Versanţii Pătrului sunt imense păşuni alpine, vârful muntelui numărând nu mai puţin de 2.130 m altitudine (cel mai înalt punct din judeţul Alba). Dar merită din plin. Dacă e senin, de la troiţa din vârf veți obține cele mai alese peisaje din judeţul Alba, ca nişte lucrări în miniatură: mănăstirea Oașa, ca o jucărie lucitoare; lacul Oaşa, ca un petec albastru; Tabăra Sportivă din Luncile Prigoanei, ca o grămăjoară de culori… Toate se leagă între ele, ca un arhipelag de splendori. De văzut sunt şi rămăşiţele unui castru roman, păstrate acolo din antichitate.

Acces din Sebeș înspre vârful lui Pătru: Alba Iulia – Sebeș (DN 1) – Șugag – lacul Oașa (DN 67 C) – mănăstirea Oașa (DJ 704) – zona Luncile Prigoanei – zona Poarta Raiului – cabana Șureanu. Distanță totală Alba Iulia – cabana Șureanu: 100 km.

Descrierea accesului: la poalele vârfului Pătru ajungi pe acelaşi drum care duce spre Şureanu, doar că trebuie să faci stânga, de la baza pârtiilor de schi, pe drumul forestier ce merge până pe şaua dintre cele două vârfuri.


citește și ...

Mănăstirea din inima Sebeșului

Un călugăr în sandale, îmbrăcat din cap până-n picioare în rasă maro și cu glugă pe creștet s-ar putea să fie, uneori, singura ființă umană pe care o veți vedea în mănăstirea franciscană din Sebeș. Și, totuși, mănăstirea asta e unul dintre cele mai vizitate spații sacre din oraș. Pare

Vezi Articol

Sava Henția

N-ar fi exagerat să spunem că, pentru aproape fiecare domeniu, Sebeșul a dat lumii reprezentanți faimoși. Ca un tată pretențios, care vrea să-și vadă numele dus mai departe, prin copii, Sebeșul parcă s-a încăpățânat să ofere nume mari, astfel că, pentru poezie și filosofie, îl avem pe Lucian Blaga, la

Vezi Articol

Vingard, bucuria fotografului

Frumoasă, în pustietatea sa tristă, este și biserica evanghelică din Vingard, întocmai ca cea din Boz. Remarcabilă ca poziționare panoramică, biserica a fost ridicată în 1461, având aceeași structură de biserică-sală, marcată de stilul gotic târziu. Construcţia ei e legată de numele lui Johannes Gereb de Vingard, de la care

Vezi Articol

Șoseaua care sparge norii: Transalpina

Ca să vă faceți o idee despre ceea ce înseamnă șoseaua Transalpina, imaginați-vă un drum aflat dincolo de nori, unde vântul bate incredibil de tare și unde nu mai există copaci. Un drum pe care, uneori, nu îl poți traversa de pe o parte pe alta. Atât e de aglomerat.

Vezi Articol

Mănăstirea din inima Sebeșului

Un călugăr în sandale, îmbrăcat din cap până-n picioare în rasă maro și cu glugă pe creștet s-ar putea să fie, uneori, singura ființă umană pe care o veți vedea în mănăstirea franciscană din Sebeș. Și, totuși, mănăstirea asta e unul dintre cele mai vizitate spații sacre din oraș. Pare

Vezi Articol

Refugiu în munți: schitul Țețu

„N-ați nimerit prea bine. Îi post, acuma, iar rânduiala e altfel acuma față de restul timpului”, ne-a zis bătrânul părinte Sofronie, cu zâmbetul îngăduitor al omului care vrea, totuși, să te ajute. „Da’ ca să nu plecați supărați de la noi, hai că vă zic”. Și ne-a zis, oameni buni,

Vezi Articol

Casa lui Blaga

Nu e în Sebeș, ci în Lancrăm. Iar dacă spunem „Lancrăm”, suntem convinși că singurul nume care vă vine în minte e „Blaga”. Și nu veți greși. Acest sat, care a reușit în mod miraculos să-și păstreze profunzimea rurală de care se îndrăgostise Lucian Blaga (1895-1961) încă din primii ani

Vezi Articol
Scroll to Top