Vingard, bucuria fotografului

Facebook
Twitter
LinkedIn

Biserica Evanghelică Vingard

Frumoasă, în pustietatea sa tristă, este și biserica evanghelică din Vingard, întocmai ca cea din Boz. Remarcabilă ca poziționare panoramică, biserica a fost ridicată în 1461, având aceeași structură de biserică-sală, marcată de stilul gotic târziu. Construcţia ei e legată de numele lui Johannes Gereb de Vingard, de la care saşii din Câlnic cumpăraseră castelul nobiliar, cu câteva decenii mai devreme.

Cu o lungime de aproape 30 m, biserica evanghelică de la Vingard cuprinde, de la est la vest, corul gotic şi nava, ambele excelent conservate de-a lungul celor şase secole de existenţă. Ca material de construcţie, a fost folosită piatră de Ighiu, din care au fost clădite atât zidurile, portalurile şi ornamentele ferestrelor, cât şi plastica faţadelor. Nu mai puţin de 15 contraforturi susţin monumentul, de unde şi masivitatea evidentă a exteriorului.

La interior, cheile de boltă ale corului, realizate tot din piatra provenită de pe Valea Ighiului, cuprind patru blazoane, care corespund ctitorilor bisericii. Mai târziu, odată cu influenţa barocului din secolul al XVIII-lea, au fost făcute unele completări esenţiale, printre care şi altarul.

Acces din Sebeș înspre biserica evanghelică din Vingard: accesul începe din drumul național 1, între Sebeș și Sibiu. Faci stânga pe drumul județean 106 I, treci prin satul Cunța, iar la prima intersecție, continui la stânga prin satele Drașov și Șpring. Din centrul Șpringului, faci stânga spre Vingard. Pentru a vizita biserica săsească din Vingard, caută casa cu numărul 344, de pe strada Principală. La casa respectivă locuieşte persoana care deţine cheile bisericii.

citește și ...

Ioan Raica

Poate vă întrebați de ce, pe fațada muzeului din Sebeș, stă scris de câțiva ani numele „Ioan Raica”. Vă spunem noi. Ioan Raica (1903-1990), născut în Răchita, sat lângă Sebeș, învățător și inspector școlar, intelectual pasionat de istorie și vizionar autentic, este cărturarul de numele căruia se leagă atât înfiriparea

Vezi Articol

Sava Henția

N-ar fi exagerat să spunem că, pentru aproape fiecare domeniu, Sebeșul a dat lumii reprezentanți faimoși. Ca un tată pretențios, care vrea să-și vadă numele dus mai departe, prin copii, Sebeșul parcă s-a încăpățânat să ofere nume mari, astfel că, pentru poezie și filosofie, îl avem pe Lucian Blaga, la

Vezi Articol

Ruine fotografiabile, la Săsciori

Ruine medievale există, de asemenea, la Săsciori, nu departe de Petrești, pe una dintre cele mai înalte culmi de lângă șosea. Urcarea nu e grea și nu durează, nici măcar pentru turistul neechipat. Dar e încă una dintre cetățile medievale care, grație stranietății lor terifiante, par să fie de la

Vezi Articol

Șoseaua care sparge norii: Transalpina

Ca să vă faceți o idee despre ceea ce înseamnă șoseaua Transalpina, imaginați-vă un drum aflat dincolo de nori, unde vântul bate incredibil de tare și unde nu mai există copaci. Un drum pe care, uneori, nu îl poți traversa de pe o parte pe alta. Atât e de aglomerat.

Vezi Articol

Felician Fărcașu

Folclorul, indiferent de vremurile care vin și de gusturile oamenilor care se schimbă constant, e un bun care nu se demodează. Nu se învechește. Nu se stinge. Iată de ce un nume ca Felician Fărcașu (1920-1977), culegător de folclor românesc, textier, solist vocal și compozitor de muzică populară, va fi

Vezi Articol

Munți obligatorii în județul Alba. Piatra Craivii

În România, Carpații înseamnă doar câteva nume de vârfuri, pe care îi știm cu toții din clasa a IV-a: Ceahlău, Omu, Moldoveanu, Peleaga, Parângu Mare. În plus, cam despre aceleași masive se vorbește la meteo, pe site-urile de turism și pe forumurile de călătorie, ca și când altele n-ar mai

Vezi Articol

Poiana Inimii

E, într-adevăr, o poiană și e, într-adevăr, ca o inimă. Decupată nu de om, ci de Dumnezeu, din vremuri imemoriale. N-aveți cum să n-o vedeți, fiindcă e tocmai pe versantul opus, cum urcați spre Piatra Craivii. Și n-aveți cum să n-o țineți minte, pentru că pare a fi locul perfect

Vezi Articol
Scroll to Top