Martinuzzi. Ruine de legendă

Facebook
Twitter
LinkedIn

Castelul Martinuzzi Vințul de Jos

Un loc special al județului Alba – straniu prin ruinele lui, sumbru prin trecutul pe care îl are, fascinant prin faptul că e bântuit, zice-se, de năluci – se află în Vințu de Jos și este castelul Martinuzzi. Mai bine zis, rămăşiţele castelului Martinuzzi, remarcabil pentru faptul că e cel mai valoros castel renascentist din România. Firește, el nu a aratăt întotdeauna astfel; până să ajungă la acest stadiu de avansată degradare, nerecunoscânu-i-se, azi, nimic din desenul renascenist al structurii, castelul era un spațiu plin de viață, al cărui lux era expresie a belșugului familiilor care l-au deținut.

Chiar dacă vă vine greu să credeți, admirându-i rămășițele, acest sumbru castel de la Vinţu de Jos era, în alte vremuri, un loc plin de viaţă şi, mai ales, important ca arhitectură a epocii. La începuturile lui, acest mare complex arhitectonic era mănăstire dominicană, piatra de temelie fiind pusă în prima jumătate a secolului al XIV-lea. Biserica acelei mănăstiri era, spun istoricii, uimitoare ca proporţii (47 m lungime), având corul prelung, poligonal şi nava acoperită de bolţi ogivale. În 1532, însă, în timpul crizei traversate de biserica romano-catolică din Transilvania, ultimul călugăr a fost alungat de nobilul Nicolae Kocsárdy, care a transformat mănăstirea în castel. L-a vândut apoi celui care, în acea vreme, era episcop de Oradea și guvernator al Transilvaniei, și anume lui Gyorgy Martinuzzi.

Se crede, conform unor surse, că acest castel a fost cetate regală a domnitorilor Radu de la Afumaţi şi Radu Paisie, din Ţara Românească. Totuși, Martinuzzi e cel care va începe primele reamenajări importante, deși asasinarea sa din 1551, într-una din încăperi (din ordinul generalului Castaldo) face ca edificiul să treacă, ulterior, prin mâinile multor posesori. A ajuns și în proprietatea principelui Transilvaniei Bethlen Gábor, în primii ani ai secolului XVII, care deschide seria unor modificări semnificative, continuate major în secolul imediat următor.

Aura horror a castelului nu se oprește aici, odată cu uciderea lui Martinuzzi. Patru decenii mai târziu, în 1595, Aron Tiranul – fiu al lui Alexandru Lăpuşneanu şi domn al Moldovei, supranumit „cel Cumplit” – a fost întemniţat în castel împreună cu familia sa în urma unui complot pus la cale de Sigismund Bathory. A fost ucis în 1595, iar oasele i-au fost aruncate afară din mormânt de către soldaţii armatei lui Basta, în anul 1600.

Acces din Sebeș înspre castelul Martinuzzi din Vințu de Jos: cea mai simplă rută, din Sebeș până la castel, este să mergeți pe DN 7, pe direcția Deva, după care intrați pe DJ 705 B, înspre satul Vințu de Jos. Castelul se află la ieșirea din sat, pe partea stângă, înainte de a trece podul peste râul Mureș. Distanța față de Sebeș este de aproape 10 km, care pot fi parcuși în aproximativ 17 minute.


citește și ...

Pregătitul lânii

  Odată cu luna iunie, când căldura devine tot mai mare, oile se tund, lâna se spală, se usucă, după care se duce la dărăcit, la scărmănat, fiind astfel pregătită pentru tors. După ce se toarce, se vopseşte şi se foloseşte la ţesut. Cânepa cere, în prelucrarea ei, mai multe

Vezi Articol

Puțin praf peste mult gotic, în satul Boz

Una dintre cele mai frumoase urme lăsate de sași, în Transilvania, e biserica evanghelică fortificată din Boz, azi aflată într-o stare dezolantă. Este o operă arhitectonică unică, care a făcut ca satul să rămână în istorie. Primele pietre ale monumentului au fost aşezate la mijlocul secolului al XVI-lea, în stilul

Vezi Articol

Sava Henția

N-ar fi exagerat să spunem că, pentru aproape fiecare domeniu, Sebeșul a dat lumii reprezentanți faimoși. Ca un tată pretențios, care vrea să-și vadă numele dus mai departe, prin copii, Sebeșul parcă s-a încăpățânat să ofere nume mari, astfel că, pentru poezie și filosofie, îl avem pe Lucian Blaga, la

Vezi Articol

Karl Brandsch

Fiecare oraș are pictorii săi. Mai mari sau mai mici, aclamați sau nu de autoritatea critică, ei sunt întotdeauna „documentariștii” acelor comunități, mai ales în vremurile vechi în care nici măcar fotografia nu era, încă, de larg consum. Datorită lor, pictorilor, acel oraș ne arată, azi, cum era el odinioară.

Vezi Articol

Hermann Meuselbach

Orice vizită, în Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeș, înseamnă, pentru vizitator, o stare amestecată de uimire, de curiozitate, de fascinație. Colecțiile de etnografie, de istorie, de științele naturii au întotdeauna acest efect, oricât ar fi vizitatorul de obosit. Însă felul în care colecția de artă plastică – în care

Vezi Articol

Felician Fărcașu

Folclorul, indiferent de vremurile care vin și de gusturile oamenilor care se schimbă constant, e un bun care nu se demodează. Nu se învechește. Nu se stinge. Iată de ce un nume ca Felician Fărcașu (1920-1977), culegător de folclor românesc, textier, solist vocal și compozitor de muzică populară, va fi

Vezi Articol

Perla verde: Iezerul Șureanu

În Maramureș, e biserica Săpânța-Peri. Pe Transfăgărăşan, e lacul Bâlea. La București, e Ateneul. Toată lumea a auzit de ele, sunt obligatorii în agenda fiecărui turist și sunt motivul pentru care zonele în care se află au devenit celebre în țara noastră, din punct de vedere turistic. Mergând pe această

Vezi Articol
Scroll to Top