Perla verde: Iezerul Șureanu

Facebook
Twitter
LinkedIn

Rezervația naturală „Iezerul Șureanu”

În Maramureș, e biserica Săpânța-Peri. Pe Transfăgărăşan, e lacul Bâlea. La București, e Ateneul. Toată lumea a auzit de ele, sunt obligatorii în agenda fiecărui turist și sunt motivul pentru care zonele în care se află au devenit celebre în țara noastră, din punct de vedere turistic.

Mergând pe această logică, motivul pentru care Munții Șureanu sunt cunoscuți, în lume, este Iezerul Șureanu. Un spațiu pe cât de retras și intim, pe tot atât de căutat și renumit.

Din Sebeș, ca să ajungi acolo, nu ai decât 2 ore de mers cu mașina. Efortul, și durata, și consumul de combustibil merită, însă, din plin. Încă de pe drum, frumusețea tot mai sălbatică, aproape neatinsă de mâna omului, a Văii Sebeșului te pregătește parcă pentru întâlnirea cu ceva care se anunță a fi spectaculos, cu ceva care face ca tot ce a fost frumos până acum să culmineze. Ei bine, acel ceva este, fără dubiu, Iezerul Șureanu.

Judecând după liniștea care înconjoară întreg arealul lacului, putem spune că locul ăsta e mai degrabă terapeutic, decât turistic. Cărarea care pornește din fața Cabanei Șureanu (obiectiv militar) și care urcă, apoi coboară, apoi iar urcă și coboară, după care continuă prin afiniș, apoi peste rădăcini de brad și pe sub cetini, ca mai apoi să ajungă la malul iezerului, unde veți găsi o băncuță și o masă, amândouă parcă la fel de vechi ca și iezerul – ei bine, această cărare te face să înțelegi că locurile astea profund sălbatice au un numitor comun: tihna pură a naturii. O tihnă care, aici, nu e stricată nici de huruitul atv-urilor, nici de gălăgia chefurilor de la pensiuni. O tihnă completă, în care parcă îți vine să vorbești în șoaptă. Aici, totul pare a fi rupt din rai, dintr-un ceva superior, fără fisuri, fără minusuri.

Oamenii locului îi spun „lacul fără fund”. Nu pentru că n-ar avea, ba chiar poți vedea, cum urci pe Șureanu, bolovanii uriași de pe fundul lacului. Dar e „fără fund” fiindcă e alimentat de izvoare subterane, a căror adâncime n-a fost măsurată de mâini omenești. Lacul are o adâncime reală de 8 m, o lungime de 94 m şi o lăţime de 91 m, luciul de apă având o suprafață aproape perfect circulară. De fapt, geografii spun că este vorba despre „circul glaciar Şureanu”, sculptat în resturile domoale ale platformei Şureanu-Comărnicelu. Rezervația mai cuprinde, totodată, vegetația abundentă care îmbracă poalele masivului Șureanu, precum și mlaștina de lângă iezer, unde nu e indicat să vă aventurați. De altfel, nici înotul, oricât ar fi de ispititor, nu e o idee bună: pe lângă faptul că e interzis, înotul în lacul glaciar Șureanu te îngheață pe loc, chiar și-n miez de vară. Și, pe cât de rece, pe atât de înșelătoare e apa lacului. Fiind extrem de limpede, ai senzația că nu e adâncă. Ei bine, după doar doi-trei pași în lac, te pomenești deja cu apa până la piept.

Pe scurt, cel mai bun mod de a vă bucura de iezer este să fiți acolo și atât. Sau să fotografiați, mai ales dimineața, când lumina bate spre munte și spre lac. Sau, dacă vă țin picioarele, să urcați pe Șureanu, de unde lacul se va vedea tot mai mic, ca o perlă într-un ocean de brazi. Priveliștea obținută de sus justifică, pe bună dreptate, porecla dată de occidentali Munților Șureanu – „Elveția Estului” –, poreclă ce ilustrează perfect intimitatea și exclusivitatea lacului, în contrast cu spectaculozitatea peisajelor din Șureanu. Prin urmare, dragi purtători de rucsacuri, dacă e vreun punct culminant, în orice călătorie prin aceste zone, atunci ar fi nu Transalpina, nu lacul Oașa, nu mănăstirea Oașa, ci iezerul.

Acces din Sebeș înspre Iezerul Șureanu: rezervația e situată la baza vârfului Șureanu. Accesul rutier, din Sebeș, începe pe DN 67 C (șoseaua Transalpina), trece prin satele Petrești, Sebeșel, Laz, Săsciori și Șugag, apoi continuă până la lacul Oașa. Distanța Sebeș – Oașa e de 64 km. De acolo, faceți dreapta pe drumul neasfaltat DJ 704, care continuă 16 km pe lângă mănăstirea Oașa, apoi prin zonele turistice Luncile Prigoanei și Poarta Raiului. După încă 2 km veți ajunge la Domeniul Schiabil Șureanu, de unde continuați la dreapta încă 2 km. În total, distanța de la Sebeș la Iezerul Șureanu este de 84 km, care pot fi parcurși în 2 ore. De la Sebeș la Oașa e asfalt bun; de la Oașa până la iezer drumul este accidentat, dar practicabil inclusiv de către mașinile mici, cu gardă joasă.

citește și ...

Pitorescul suprem: Valea Sebeșului

Nici nu ştim cu ce să începem. Atâtea sunt de spus despre Valea Sebeşului și o cunoaștem atât de bine, încât ne vine să scriem poezii, nu articole. Aşa ne și trebuie, dacă an de an ne petrecem vara pe acolo, sub streaşina pădurii, uitând de toate ofertele luxoase din

Vezi Articol

Radu Stanca

„Când Dumnezeu a creat femeia, a scos din pieptul bărbătesc tocmai coasta care apăra inima.” Este unul dintre aforismele lui Radu Stanca (1920-1962), celebru, printre contemporanii săi, pentru spiritul viu și vorbele de duh. Născut la Sebeș, într-o casă din micul centru istoric, Radu Stanca provine dintr-o familie al cărei

Vezi Articol

Ruine fotografiabile, la Săsciori

Ruine medievale există, de asemenea, la Săsciori, nu departe de Petrești, pe una dintre cele mai înalte culmi de lângă șosea. Urcarea nu e grea și nu durează, nici măcar pentru turistul neechipat. Dar e încă una dintre cetățile medievale care, grație stranietății lor terifiante, par să fie de la

Vezi Articol

Franz Binder

În centrul Sebeșului, la nr. 32, pe artera cu clădiri istorice dintre biserica sașilor și Parcul Tineretului, veți zări o casă impozantă. E unică. Inconfundabilă. Basoreliefurile din piatră, care îi ornamentează fațada, vă vor face să vă întrebați ce înseamnă ele și cine a cerut să fie amplasate acolo. Vă

Vezi Articol

Augustin Bena

Un nume care, prin simpla lui pronunție, te trimite cu gândul la tezaurul muzical transilvănean de la început de secol XX, este Augustin Bena (1880 – 1962). Născut în Pianu de Jos, sat săsesc aflat la 15 km de Sebeș, fiu al preotului Ioan II, Augustin Bena are o biografie

Vezi Articol

Paradisuri albe: Șureanu

Iernile bune, la Șureanu, încep toamna și se sfârșesc vara. Ninsorile care cad în octombrie și care albesc munții, urmând să se topească prin mai, confirmă că, aici, există o Siberie în versiune românească. Ger, viscol impenetrabil, țurțuri-gigant și un cer cu stele ca-n cărțile de colorat – sunt manifestarea

Vezi Articol

Ridurile roșii: Râpa Roșie

Sebeșul, ca burg săsesc aflat în zonă de deal-munte, are multe de oferit. Ulițe medievale, monumente istorice, arhitectură săsească. Dincolo, însă, de granițele orașului, se află un spațiu natural care atrage toate privirile și care se vede încă de pe autostradă. Se numește Râpa Roșie și e un loc pe

Vezi Articol
Scroll to Top