Din cele opt turnuri ale cetății, au rămas patru, purtând denumirile breslelor cărora le aparțineau. Astfel, vorbim în primul rând despre Turnul Croitorilor (sau al Studentului), cel mai falnic dintre toate, exemplu al arhitecturii militare europene vechi, rectangular, cu trei nivele de tragere şi parter înalt. Apoi e Turnul Octogonal (sau Poligonal), cu două nivele de tragere, fiind încastrat în zid. Mai sunt Turnul Cizmarilor, rectangular şi cu două nivele de tragere, precum şi Turnul Semicircular, transformat în locuință la scurt timp după construirea sa. Intrarea în cetate se făcea prin patru porţi de piatră, din care se mai pot vedea rămăşiţe ale ancadramentelor şi profiluri care ne pot duce cu gândul la porţile-ghilotină. Cât despre Turnul Studentului, vestit mai mult pentru istoria lui, decât pentru valoarea arhitecturală, numele său se leagă de soarta unui tânăr care, în timpul asediului turcesc din 1438, a rămas în turn să lupte, alături de un cavaler al orașului. Erau, de fapt, ultimii doi oameni care se încumetaseră să reziste în fața otomanilor. După nouă zile de chinuri, cei doi s-au predat ultimii din cetate. Cavalerul a fost decapitat pe loc, dar adolescentului i s-a cruţat viaţa. După multe păţanii, tânărul a ajuns în Italia, unde a relatat totul într-un tratat despre „moravurile şi răutatea turcilor”, cu accent pe curajul cavalerului de la Sebeş. Atacul asupra cetăţii – ca multe altele asupra fortificaţiilor din sudul Transilvaniei – fusese ordonat în urma refuzului cetăţenilor oraşului de a se preda. Totuşi, o parte din aceştia au cedat, la îndemnurile preotului trădător Antonius.
