Dorin Pavel

Facebook
Twitter
LinkedIn

Dorin Pavel

E ușor să-ți închipui că un om este pasionat de pictură. Sau de pian. Sau dans. Sau fotografie. Tot ceea ce e vocațional pare să reflecte dăruire, pathos, foc. Și, totuși, există multă pasiune – ba chiar pasiune vulcanică, intempestivă – în domenii care multora li s-ar părea aride. Cum ar suna, deci, să vă spunem că hidroenergetica ar putea însemna, pentru cineva, un subiect de meditație și fericire, încă din fragedă copilărie? E cazul inginerului Dorin Pavel (1900-1979), nepot al lui Lucian Blaga și fiu al Sebeșului. Un fiu cu care vechiul Mühlbach se va mândri pentru totdeauna, pentru că Dorin Pavel a fost una dintre cele mai strălucite minți în ingineria românească. Sau, dacă ar fi să folosim vorbele profesorului Radu Prișcu, renumit constructor de baraje, „Dorin Pavel a fost un descătușat, un entuziast și un dăruit până la ultima fibră a ființei sale profesiunii de hidroenergetician, pe care a îndrăgit-o încă de pe băncile Politehnicii.

Născut la Sebeș, în ziua de 31 mai 1900, în familia învățătorului Ion Pavel și a Letiției, sora mai mare a lui Lucian Blaga, Dorin Pavel a fost dintotdeauna fascinat de apele râului Sebeș, de forța lor. Era întotdeauna o plăcere, pentru el, să mediteze la asta încă din anii copilăriei. Astfel că, după ce a făcut primele clase și gimnaziul în orașul natal, apoi liceul la Orăștie și Brașov, Dorin Pavel a luat calea străinătății, înscriindu-se la Politehnica din Zürich. Diploma de inginer electromecanic a obținut-o în 1923, iar titlul de doctor în științe tehnice, în 1925. Pentru puțin timp a profesat la universitatea elvețiană, mai ales după recunoașterea sa în urma prezentării unei lucrări științifice, în 1922 (Reglarea mecanică a turbinelor de apă – evaluare și analiză critică), dar dorul de casă și, mai ales, dorința profundă de a-i fi util țării natale l-au îndemnat pe Dorin Pavel să revină în România. O Românie care, din păcate, nu l-a acceptat de îndată, Dorin Pavel vorbind cu amar, în această privință, despre „optica păguboasă a românilor.” A fost nevoit, timp de 10 ani, să profeseze la Școala Aeronautică Română și la Institutul Electrotehnic din București, până când, în 1935, să obțină, prin concurs, post de dascăl la Școala Politehnică din București.

Din acest punct încolo, cariera lui Dorin Pavel cunoaște un parcurs temeinic, profund, în totalitate dedicat instruirii tinerilor ingineri, în domeniul mecanicii și hidroenergeticii. În 50 de ani de catedră și 45 de șantier, îmbinând expunerea teoretică cu șantierul, nu mai puțin de 45 promoții au trecut „prin mâinile” sale, promoții pe care le considera o elită a inginerilor, cercetătorilor și profesorilor. Însuși Ion Iliescu, fostul președinte al României și inginer de profesie, s-a numărat printre studenții săi în mecanica fluidelor. Aplecarea lui Dorin Pavel asupra studentului era de-a dreptul părintească, precum însuși a spus-o, în scrisorile sale, mărturistind că, pentru el, activitatea didactică era „o necesitate vitală, o mare pasiune. (…) Mă născusem doar într-o familie de dascăli (…). Toată viaţa am vorbit liber evitând să recurg la soluţia comodă a citirii cursului sau a conspectelor, atâta vreme cât studenţilor le-am pretins la examene răspunsuri din memorie.

Cât despre munca de teren și contribuțiile concrete, fiind tentat de multe ori de a pune cu mâna sa piatră peste piatră și de a lucra cot la cot cu muncitorii, putem spune că Dorin Pavel a fost un exponent rar al ingineriei românești, muncind neobosit inclusiv în vacanțe. Pornind de la lucrarea sa de căpătâi, din tinerețe, numită Plan general de amenajare a forțelor hidraulice din România, pe care a perfecționat-o ulterior, Dorin Pavel a pus piatra de temelie a multor proiecte, esențiale și astăzi. A elaborat schemele a 567 de uzine hidroenergetice pe toate râurile țării, a contribuit la implementarea unor proiecte ca sistemul de lacuri al capitalei, șiragul de hiodrocentrale și baraje de pe râuri precum Bârzava, Bistriţa, Sadu, Argeş, Lotru, Sebeş, Someş, Olt, Siret, Râul Mare, Drăgan, etc. S-a bucurat de o mulțime de distincții naționale și internaționale, de prezența în foruri de prestigiu atât la noi, cât și peste hotare (Berlin, Washington, Belgrad, Stockholm, Ljiubliana), iar lucrarea sa de suflet, Arhitectura apelor (1976), operă memorialistică, e ca un poem închinat apelor țării, scris de acest uriaș reprezentant al elitei românești dintotdeauna, Dorin Pavel.

A murit în 6 iulie 1979 și a fost înmormântat în cimitirul bisericii din Lancrăm, alături de părinți și strămoși, alături de unchiul său Lucian Blaga. În memoria sa, un bust de bronz din centrul istoric al Sebeșului și un excepțional liceu tehnologic din Sebeș, finalizat în 2024, care îi poartă numele, amintesc de cel supranumit „părintele hidroenergeticii românești”.

citește și ...

Augustin Bena

Un nume care, prin simpla lui pronunție, te trimite cu gândul la tezaurul muzical transilvănean de la început de secol XX, este Augustin Bena (1880 – 1962). Născut în Pianu de Jos, sat săsesc aflat la 15 km de Sebeș, fiu al preotului Ioan II, Augustin Bena are o biografie

Vezi Articol

Cetăți dacice în Alba

Bucăți de ziduri, vegetație haotică și poteci greu accesibile. Iată ce a mai rămas din vechile cetăți dacice de pe întinsul județului Alba, care cu greu mai pot fi identifica drept fortificații. Totuși, ele nu sunt mai puțin importante. Iar tocmai faptul că nu au mai rămas decât ruine ne

Vezi Articol

Poiana Inimii

E, într-adevăr, o poiană și e, într-adevăr, ca o inimă. Decupată nu de om, ci de Dumnezeu, din vremuri imemoriale. N-aveți cum să n-o vedeți, fiindcă e tocmai pe versantul opus, cum urcați spre Piatra Craivii. Și n-aveți cum să n-o țineți minte, pentru că pare a fi locul perfect

Vezi Articol

Transilvania. Urme săsești

„Cetăţeni loiali ai acestei Ţări, care este patria noastră, ne păstrăm limba, cultura şi tradiţiile şi înţelegem să ne îndeplinim cu hotărâre şi în orice împrejurare îndatoririle pe care le avem faţă de această Ţară. Ne vom sacrifica chiar şi viaţa”, declara, în 6 ianuarie 1940, Otto Broneske, reprezentantul sașilor

Vezi Articol

Karl Brandsch

Fiecare oraș are pictorii săi. Mai mari sau mai mici, aclamați sau nu de autoritatea critică, ei sunt întotdeauna „documentariștii” acelor comunități, mai ales în vremurile vechi în care nici măcar fotografia nu era, încă, de larg consum. Datorită lor, pictorilor, acel oraș ne arată, azi, cum era el odinioară.

Vezi Articol

Martinuzzi. Ruine de legendă

Un loc special al județului Alba – straniu prin ruinele lui, sumbru prin trecutul pe care îl are, fascinant prin faptul că e bântuit, zice-se, de năluci – se află în Vințu de Jos și este castelul Martinuzzi. Mai bine zis, rămăşiţele castelului Martinuzzi, remarcabil pentru faptul că e cel

Vezi Articol

Franz Binder

În centrul Sebeșului, la nr. 32, pe artera cu clădiri istorice dintre biserica sașilor și Parcul Tineretului, veți zări o casă impozantă. E unică. Inconfundabilă. Basoreliefurile din piatră, care îi ornamentează fațada, vă vor face să vă întrebați ce înseamnă ele și cine a cerut să fie amplasate acolo. Vă

Vezi Articol
Scroll to Top