Cetatea Dacică Căpâlna
Probabil ați auzit de Căpâlna. Nu ne referim, acum, la cea de pe Târnave, de lângă Blaj, ci la Căpâlna de lângă Sebeș, de pe Transalpina. Ei bine, dragi iubitori de călătorii bune, la Căpâlna „de Sebeș” se află un loc ce merită văzut. Un loc care ar trebui să conteze în agenda oricărui turist care ajunge în ținutul Sebeșului. E vorba despre cetatea dacică de la Căpâlna.
Doar 20 minute de mers cu mașina vă despart, din Sebeș, de traseul care urcă înspre cetate. Bineînțeles, traseul e pentru urcare pe jos, cu rucsac în spate, cu provizii de apă și bocanci buni în picioare. Dar merită efortul. Aveți de străbătut păduri de fag, pe drum de țară, bătrânesc, pentru ca, apoi, după aproximativ o oră de urcat pe munte, să ajungi în vârf, unde se află cetatea dacică.
Nu vă așteptați, însă, la o cetate ca-n filme, cu ziduri și metereze perfecte. Un incendiu din timpul războiului daco-roman (anul 106) și două milenii de istorie au afectat grav integritatea cetății dacice de la Căpâlna. Zidurile ei, deloc spectaculoase, ba chiar pitice în raport cu cele ale cetăților medievale de la Petrești și Săsciori, „cântăresc” însă mai greu. În comparație cu orice altă fortificație de pe Valea Sebeșului, Căpâlna este, de fapt, numele de cetate care a trecut granițele României și care a consacrat, alături de Sarmizegetusa, zona Sebeș – Șureanu ca spațiu esențialmente istoric. Aflată pe lista patrimoniului mondial UNESCO, ca fortificație inclusă în rețeaua de apărare a Daciei, cetatea de la Căpâlna este cel mai important obiectiv de patrimoniu dacic din județul Alba.
A fost clădită, cel mai probabil, din ordinul regelui Burebista, în secolul I î.Hr., fiind punct strategic în apărarea accesului spre Sarmizegetusa (aflată, la rândul ei, în Munții Șureanu, sau, în limbaj popular, în „Munții Orăștiei”). Avea un perimetru de 280 m, două centuri de ziduri și trei turnuri, precum și șanțuri de apărare cu adâncimi variabile, grupate într-un platou oval. A fost ocupată de către romani în primul război dacic, prin asalturile cavaleriei maure conduse de Lussius Quietus. Trupele lui au urcat prin pasul Turnu Roșu, au cucerit Tilișca și Căpâlna, îndreptându-se spre Sarmizegetusa. Timp de 300 de ani, cetatea a fost, totodată, centru tribal, dovadă stând tezaurul de vestigii, conservat, azi, în Muzeul Municipal din Sebeș – vase ceramice, de sticlă, scripeți, piese metalice de îmbrăcăminte, pinteni, pumnale, vârfuri de sulițe și săgeți. Este, deci, aproape sigur că viața dacilor era, aici, dinamică, în mod realist comparabilă cu viața activă a sătenilor care locuiesc, azi, în casele de sub cetate.
Dacă nu vă surâde ideea vizitării cetății pentru aspectul ei ruiniform, greu descifrabil, sau pentru însemnătatea ei istorică, cel puțin țineți cont că, dacă ajungeți sus, la cetate, aveți parte de priveliști incredibile. Cu lacul Nedei, cu Transalpina, cu versanții abrupți și puternic împăduriți ai Văii Sebeșului. N-ai cum să nu te bucuri când vezi așa ceva, în aerul de munte care îți umple plămânii de sănătate.
Acces din Sebeș înspre cetatea de la Câpâlna: ieșiți din Sebeș pe DN 67 C (șoseaua Transalpina) pe direcția Șugag și treceți prin satele Petrești, Săsciori, Laz, Căpâlna. La ieşire din Căpâlna, înainte de barajul Nedei, după pod, un indicator arată la dreapta drumul spre cetatea dacică de la Căpâlna. Traseul se face la pas, întâi printre case, apoi prin pădure, şi e semnalizat prin indicatoare şi marcaj pe copaci. Lungimea lui nu depăşeşte 2 km, iar durata, fără popasuri, este de o oră. Atenție, însă, oricât ar părea de clar accesul, în aceste locuri vă puteți pierde cu uşurinţă. Nu ezitați să-i consultați pe localnici în privinţa traseului. Urcarea spre cetate este obositoare pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu efortul pe munte. Nu grăbiți pasul, menţineți un ritm constant şi faceți popasuri puţine.
