Ioan Raica

Facebook
Twitter
LinkedIn

Ioan Raica

Poate vă întrebați de ce, pe fațada muzeului din Sebeș, stă scris de câțiva ani numele „Ioan Raica”. Vă spunem noi. Ioan Raica (1903-1990), născut în Răchita, sat lângă Sebeș, învățător și inspector școlar, intelectual pasionat de istorie și vizionar autentic, este cărturarul de numele căruia se leagă atât înfiriparea ideii de muzeu în Sebeș, cât și înființarea lui propriu-zisă, în 1951.

Că Ioan Raica este ctitorul de facto muzeului nu e ceva întâmplător. Este, probabil, în logica justă a lucrurilor ca cel care s-a străduit cel mai mult, care și-a dorit cel mai mult și care a jertfit din timpul și energia sa, mai mult decât toți ceilalți, să fie cel căruia să i se cuvină rolul de întemeietor. Astfel se face că, după o perioadă de convingere a decidenților locali ai Sebeșului și după elaborarea unui adevărat plan de bătaie, pentru ca proiectul de înființare a muzeului „să treacă” de comisiile de evaluare din acei ani, Ioan Raica obținea, de la Comitetul pentru Așezăminte Culturale din RPR, în 21 martie 1951, undă verde pentru visul său. Au urmat ani de muncă asiduă, de organizare a exponatelor, de amenajare a spațiilor, de gândire a întregii structuri. Ca instituție, muzeul există din 1951, iar până în 1953 a funcționat într-o veche clădire a CEC-ului, cu doar trei camere. Azi, acea clădire nu mai există, a fost demolată. Relocarea instituției, în monumentul istoric Casa Zápolya, avea loc în 1953 și abia după câțiva ani de pregătiri, în ziua de 7 noiembrie 1957, porțile muzeului se deschideau oficial. A funcționat, începând de atunci, sub denumiri succesive: Muzeul Raional Sebeş, Muzeul Mixt Sebeş, Muzeul Orăşenesc Sebeş și, acum, Muzeul Municipal „Ioan Raica”, onorând numele ctitorului său.

Despre muzeograful Ioan Raica merită să știți, totodată, că era un fervent cercetător al istoriei Sebeșului și al împrejurimilor. Pasiunea sa pentru tărâmurile natale l-a împins să înființeze revista „Școala Albei”, care a apărut între 1934-1946, dar și să publice articole în reviste de profil: Analele Apulum ale Muzeului Unirii din Alba Iulia, Sagetia ale muzeului din Deva și Acta Musei Napocensis ale muzeului din Cluj-Napoca), în ziarul „Unirea”, în volumul Meșteri și meșteșugari din sud-vestul Transilvaniei.

Profesional, Ioan Raica a fost doar învățător. Iată, însă, câte a reușit să facă și să întemeieze acest dascăl din Răchita. Iată câtă energie, cu rezultate reale, concrete, în istoria Sebeșului, se ascunde în sufletul cuiva despre care oricare dintre noi ar putea spune, văzându-l pe stradă, „a, un simplu învățător…

citește și ...

Silviu Cărpinișianu

Un nume de sebeșean pe care nu îl veți găsi pe Wikipedia sau pe Reddit, dar care a contat, pentru Sebeș, într-un mod direct, activ, implicat, este Silviu Cărpinișianu (1897-1982), profesor de limba română și întâiul director al liceului pe care, azi, îl știm sub numele de Colegiul Național „Lucian

Vezi Articol

Puțin praf peste mult gotic, în satul Boz

Una dintre cele mai frumoase urme lăsate de sași, în Transilvania, e biserica evanghelică fortificată din Boz, azi aflată într-o stare dezolantă. Este o operă arhitectonică unică, care a făcut ca satul să rămână în istorie. Primele pietre ale monumentului au fost aşezate la mijlocul secolului al XVI-lea, în stilul

Vezi Articol

Turnurile Sebeșului

Din cele opt turnuri ale cetății, au rămas patru, purtând denumirile breslelor cărora le aparțineau. Astfel, vorbim în primul rând despre Turnul Croitorilor (sau al Studentului), cel mai falnic dintre toate, exemplu al arhitecturii militare europene vechi, rectangular, cu trei nivele de tragere şi parter înalt. Apoi e Turnul Octogonal

Vezi Articol

Petrești. Cetatea cu iederă

La nici 10 minute de Sebeș, la ieșire din satul Petrești înspre Sebeșel, veți zări, pe dreapta, un monument special, atipic, parcă scos din context. E cetatea medievală din Petrești, loc în care parcă timpul s-a oprit în loc. E un spațiu unic, straniu, pe care-l veți recunoaște ușor datorită

Vezi Articol

Poiana Inimii

E, într-adevăr, o poiană și e, într-adevăr, ca o inimă. Decupată nu de om, ci de Dumnezeu, din vremuri imemoriale. N-aveți cum să n-o vedeți, fiindcă e tocmai pe versantul opus, cum urcați spre Piatra Craivii. Și n-aveți cum să n-o țineți minte, pentru că pare a fi locul perfect

Vezi Articol

Sava Henția

N-ar fi exagerat să spunem că, pentru aproape fiecare domeniu, Sebeșul a dat lumii reprezentanți faimoși. Ca un tată pretențios, care vrea să-și vadă numele dus mai departe, prin copii, Sebeșul parcă s-a încăpățânat să ofere nume mari, astfel că, pentru poezie și filosofie, îl avem pe Lucian Blaga, la

Vezi Articol

Puțin praf peste mult gotic, în satul Boz

Una dintre cele mai frumoase urme lăsate de sași, în Transilvania, e biserica evanghelică fortificată din Boz, azi aflată într-o stare dezolantă. Este o operă arhitectonică unică, care a făcut ca satul să rămână în istorie. Primele pietre ale monumentului au fost aşezate la mijlocul secolului al XVI-lea, în stilul

Vezi Articol
Scroll to Top