Karl Brandsch

Facebook
Twitter
LinkedIn

Karl Brandsch

Fiecare oraș are pictorii săi. Mai mari sau mai mici, aclamați sau nu de autoritatea critică, ei sunt întotdeauna „documentariștii” acelor comunități, mai ales în vremurile vechi în care nici măcar fotografia nu era, încă, de larg consum. Datorită lor, pictorilor, acel oraș ne arată, azi, cum era el odinioară. Și e imposibil să nu tresari când vezi, în acuarelă sau ulei, ulița ta, pe care acum locuiești, unde blocurile sau centrele comerciale au luat locul copacilor și caselor vechi. E o întoarcere în timp, care te atinge profund.

Pictorul Karl Brandsch (1900-1978), care a locuit la Sebeș începând cu vârsta de 34 de ani, e unul dintre acești „documentariști”. Iar tablourile lui, expuse în Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeș, tocmai asta fac: o punte peste timp. Veți vedea, în colecția de artă din odăile muzeului, lucrări în acuarelă care descriu un Sebeș idilic, romantic, perfect în frumusețea lui urban-rurală, cu imprecizii și linii vagi, specifice unui soi de impresionism naiv. Tablouri ca Valea Secaşului la Sebeş, Râpa Roşie, Peisaj la Bistra, Casă pe Uliţa Grecilor, Biserica Evanghelică din Sebeş, Biserica Evanghelică din Câlnic, Peisaj din Vinţ aduc, în prezent, o lume uitată, curată, neatinsă de industrie. Lumea Sebeșului de altădată.

Născut în satul Fișer (județul Sibiu), în 7 august 1900, Karl Brandsch a învățat școală la Sighișoara, unde a și absolvit în 1918, în urma susținerii Examenului de Maturitate. Și-a continuat, apoi, studiile la Hohenheim, în Germania, la Academia de Agricultură, urmând să se întoarcă în țară (1923), la Sighișoara, unde predă chimie la Școala Normală de Fete. Cariera de inginer o va părăsi, însă, devreme, fiindcă pasiunea pentru desen îl determină să se înscrie la Academia de Arte Frumoase din Cluj. În 1934, Brandsch se mută la Sebeș, unde pictează peisaj și detalii urbane în acuarelă, ulei și cărbune, fiind totodată profesor de desen și caligrafie la Gimnaziul Evanghelic, ulterior preluării acestei catedre de la reputatul profesor de desen Michael Acker, autor al unor superbe linografii cu Sebeșul vechi. Moare în 1978, fiind îngropat la Sighișoara. În istoria Sebeșului, el a rămas nu doar ca pictor de remarcabil rafinament peisagistic, ale cărui lucrări au valoare artistic-documentară (unele dintre ele fiind vândute la licitații, pe sume considerabile), dar și ca organist pentru biserica evanghelică.

citește și ...

Turnul cu ceas. Reperul unui oraș întreg

Când te apropii de Sebeș, vezi turnul cu ceas. Când treci prin centru, vezi turnul cu ceas. Când intri pe net și dai search cu Sebeșul, vezi turnul cu ceas. Din orice unghi ai privi Sebeșul și orice imagine ai vedea cu acest mic burg săsesc de lângă Râpa Roșie,

Vezi Articol

Pianu de Sus. Bisericuța în care încape cerul

Oriunde ai călători, nu uita de amănunte. E o lege nescrisă a turistului, care spune să nu lași nici un loc nedescoperit, în drumul tău. Aşa că, mai ales în drumeţii, amănuntul trebuie zărit, povestit. Dacă nu lumii întregi, măcar oamenilor locului, care poate nici nu cunosc comoara lângă care

Vezi Articol

Munți obligatorii în județul Alba. Piatra Craivii

În România, Carpații înseamnă doar câteva nume de vârfuri, pe care îi știm cu toții din clasa a IV-a: Ceahlău, Omu, Moldoveanu, Peleaga, Parângu Mare. În plus, cam despre aceleași masive se vorbește la meteo, pe site-urile de turism și pe forumurile de călătorie, ca și când altele n-ar mai

Vezi Articol

Casa lui Blaga

Nu e în Sebeș, ci în Lancrăm. Iar dacă spunem „Lancrăm”, suntem convinși că singurul nume care vă vine în minte e „Blaga”. Și nu veți greși. Acest sat, care a reușit în mod miraculos să-și păstreze profunzimea rurală de care se îndrăgostise Lucian Blaga (1895-1961) încă din primii ani

Vezi Articol

Câlnic. Muzeul cu străzi

Drumul care duce la Câlnic și care, odată ce părăsește șoseaua dintre Sebeș și Sibiu, intră într-o zonă de câmpie și deal, e cel mai simplu mod de a înțelege ținutul săsesc: molcom, nespectaculos, echilibrat, previzibil, odihnitor, ușor de abordat. E descrierea pe care un sat precum Câlnicul o merită

Vezi Articol

Afteia. Tihnă așa cum trebuie

Istoria mănăstirii Afteia, ca a multor lăcașuri din România, e scrisă pe cărți vechi de rugăciune, pe icoane și pe clopot. În absența documentelor oficiale, doar poveștile bătrânilor din sat sau istorisirile călugărilor îi mai pot reface trecutul întrerupt, confuz și destul de șovăit. Drumul până la mănăstire este, într-un

Vezi Articol

Gârbova, insulă de arhitectură săsească

În 1879, la Gârbova, sașii au clădit un turn-clopotniță gigantic. Era de sine stătător, separat de alte construcții. Separat inclusiv de cetățuia care îl înconjoară. Nu știu câte alte sate transilvănene, specific săsești, se mai pot mândri cu un astfel de turn, parcă neobișnuit de mare pentru rolul aparent minor

Vezi Articol
Scroll to Top