Monumente diverse în Sebeș
Privit din profil, Sebeșul se înfățișează ca o întindere de acoperișuri la același nivel. Ca o mare de țiglă roșie, peste care domină un turn înalt, semeț. Ca de obicei, când e vorba de un fost burg săsesc, acel turn îi aparține bisericii evanghelice din inima orașului. Ar fi, însă, greșit să credeți că Sebeșul e turistic prin acel monumente central, care patronează cetatea. Nu. Sebeșul e mult mai mult decât atât. Sebeșul e turistic prin tot ceea ce s-a construit, temeinic, în urmă cu sute de ani. E turistic prin ambianța lui de cetate veche, amestecată urbanistic cu parcuri, cu alei, cu flori la ferestre.
Le vom lua pe rând, școlărește, pentru că pur și simplu sunt locurile pe care merită să vi le treceți în agendă, cu liniuță, dacă veți vizita micuțul dar imprevizibilul Sebeș. Sunt monumente care împodobesc ceea ce, astăzi, încă putem numi „centrul istoric” al Sebeșului și care, atât pentru turistul cu binoclu la gât, cât și pentru curiosul „de tranzit”, sunt locuri care definesc orașul ca refugiu, ca spațiu turistic plin de liniște.
Ambianța de gravură a Mühlbach-ului nu se oprește la zidurile cetății medievale. Ea cuprinde toate străzile centrului, arhipline de case-monument, dincolo de porțile cărora sonorul urban pur și simplu se oprește. Printre acestea, există câteva esențiale pentru identitatea orașului. Adică…
… Casa Zápolya, de secol XV, sediu al Dietei Transilvaniei, spațiu de cazare pentru demnitari (inclusiv, se presupune, pentru Mihai Viteazul, în noaptea de dinaintea Unirii), azi muzeu al orașului;
… Casa Binder, splendidă lucrare de secol XIX, cu frize, statui și feronerie care împodobesc fațada;
… Piața Mare și Piața Mică, în stil german, definite prin echilibru și sobrietate, fiind spații de târg, de execuții publice și de înmormântări ale demnitarilor;
… clădirea fostului Gimnaziu Evanghelic, uriaș edificiu neogotic, pe frontonul căruia care cuvintele lui Heinrich Heine („Bildung ist Freiheit”) spun totul despre istoria urbei;
… mănăstirea franciscană, de tip baroc, „insulă” de tihnă monahală în plin centru urban;
… halele breslelor, de secol XVII;
… clădirea primăriei, monument neogotic de secol XIX;
… Poșta Veche, construită în art nouveau, surprinzător pentru acest ținut săsesc;
… „cartierul romantic” al orașului, adică str. Șureanu, bordată cu clădiri neoclasice de secol XIX. Multe dintre ele – devenite restaurante, spații comerciale, case private – au fost ridicate în timpul mandatelor lui Johann Schöpp, cel mai prolific primar al orașului. Rar cred că mai găsiți, în toată România, o uliță care să-și merite mai bine renumele. Aici, săruturile și plimbatul de mână fac peisajul zilnic al străzii. E genul de spațiu vintage, bine conservat, cu farmec implicit, cumva în afara timpului prezent. Aici, ceasul de la mână aproape că nu mai contează: timpul trece în favoarea plimbăreților.
Și cam atât.
Și, totuși, încă ceva. Cu excepția câtorva obiective clar definite ca spații turistice din Sebeș sau din jurul Sebeșului (biserica evanghelică, muzeul municipal, mănăstirea franciscană, Casa Memorială „Lucian Blaga”, Râpa Roșie, cetatea medievală din Petrești, etc.), restul monumentelor sunt cel mult vizitabile… de pe trotuar. Ele există și atât. Deocamdată, avem de-a face la Sebeș cu un potențial turistic fotografiabil-și-atât, care are toate motivele să devină integral vizitabil, integral remarcabil. Suntem convinși de asta, la fel cum și voi, cei care umblați prin lume, sunteți convinși că orice loc, definit ca valoare, poate fi folosit ca valoare.
drepturi asupra conținutului: Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș
text & foto: Rareș Florian Tileagă
