Petrești. Cetatea cu iederă

Facebook
Twitter
LinkedIn

Cetatea Medievală din Petrești

La nici 10 minute de Sebeș, la ieșire din satul Petrești înspre Sebeșel, veți zări, pe dreapta, un monument special, atipic, parcă scos din context. E cetatea medievală din Petrești, loc în care parcă timpul s-a oprit în loc. E un spațiu unic, straniu, pe care-l veți recunoaște ușor datorită turnului masiv, acoperit cu iederă, care se înalță mai presus de toate acoperișurile de case din zonă.

 „Mister” este, deci, poate cel mai bun termen care i s-ar potrivi acestui loc pustiu, parcă neglijat de toată lumea. Nu și de sașii care, din când în când, se întorc în cetate ca să-și salute morții îngropați acolo, cetatea fiind, de fapt, cimitir evanghelic. Nu vă speriați, însă. Nu v= trimitem să vizitați cimitire. Cetatea nu a fost și nu este doar cimitir. A fost bazilică romanică, cetate cu rol militar și, ca orice altă fortificație săsească, spațiu de provizii pentru întreaga comunitate, în vreme de război.

Așadar Petrești, satul cu care încep primele dealuri ale Munților Șureanu, deține una dintre cele mai bizare cetăți din Ardeal. Sat săsesc (Petersdorf, în germană), cu origini în neolitic – zona e vestită în arheologie grație vestigiilor de ceramică pictată, identificată drept „cultura Petrești” – Petreștiul a fost atestat în 1309. Iar cetatea sa, clădită în secolele XIV și XV de către sașii colonizați în acest ținut, fusese, cum spuneam, bazilică împrejmuită cu ziduri, având în centru un donjon, adică un turn principal. Azi, se văd și zidurile, și turnul. Dar, din ele n-au rămas decât resturi, poate cam scarry și triste pentru turistul care așteaptă să vadă cetatea clasică cu creneluri și stegulețe. Pentru fotograf, însă, cetatea e un peisaj care n-are nevoie de cer senin, nori pufoși sau lumină de amurg, ca să devină fotografie: iederă peste tot, ruine diforme, orificii de tragere prin care iarba a crescut obraznic. De aici, și bizareria piesajului său. De altfel, în contrast cu simetria cetății, decorul de vegetație sălbatică creează, aici, un contrapunct de vitalitate foarte interesant. Greu să nu observi asta, foarte greu să nu-ți placă și imposibil să nu vrei să faci măcar o poză cu așa ceva.

Acces din Sebeș înspre cetatea din Petrești: ieșiți din Sebeș pe DN 67 C, adică pe șoseaua Transalpina, și intrați în satul Petrești (aflat la 4 km distanță). Cetatea se află la ieșire din sat, înspre Sebeșel, pe partea dreaptă a drumului, după ce treceți podul peste râul Sebeș. Accesul se face pe un drum neasfaltat, care se desprinde din șosea.

citește și ...

Doi vecini: Șureanu și Pătru

Dacă e vreme bună și umblați mai mult în bocanci decât în adidași, e clar: vă place muntele mai mult decât bulevardul și vă petreceți mai mult timp pe poteci decât pe trotuar. Iată, mai jos, două vârfuri montane, ambele din Munții Șureanu. Aflați unul lângă altul, ca doi vecini,

Vezi Articol

Transilvania. Urme săsești

„Cetăţeni loiali ai acestei Ţări, care este patria noastră, ne păstrăm limba, cultura şi tradiţiile şi înţelegem să ne îndeplinim cu hotărâre şi în orice împrejurare îndatoririle pe care le avem faţă de această Ţară. Ne vom sacrifica chiar şi viaţa”, declara, în 6 ianuarie 1940, Otto Broneske, reprezentantul sașilor

Vezi Articol

Cetăți dacice în Alba

Bucăți de ziduri, vegetație haotică și poteci greu accesibile. Iată ce a mai rămas din vechile cetăți dacice de pe întinsul județului Alba, care cu greu mai pot fi identifica drept fortificații. Totuși, ele nu sunt mai puțin importante. Iar tocmai faptul că nu au mai rămas decât ruine ne

Vezi Articol

Vingard, bucuria fotografului

Frumoasă, în pustietatea sa tristă, este și biserica evanghelică din Vingard, întocmai ca cea din Boz. Remarcabilă ca poziționare panoramică, biserica a fost ridicată în 1461, având aceeași structură de biserică-sală, marcată de stilul gotic târziu. Construcţia ei e legată de numele lui Johannes Gereb de Vingard, de la care

Vezi Articol

Laz. Amprente medievale

O altă cetate cu istorie tulbure, de care puțini au auzit și pe care chiar și mai puțini au văzut-o, fiind aproape imposibil de identificat inclusiv cu ochiul liber, este cetatea de pământ din Laz, lângă Săsciori. Oamenii locului îi spun „Cetățeaua” de pe Gărgălău, fiind situată pe vârful Dealului

Vezi Articol

Afteia. Tihnă așa cum trebuie

Istoria mănăstirii Afteia, ca a multor lăcașuri din România, e scrisă pe cărți vechi de rugăciune, pe icoane și pe clopot. În absența documentelor oficiale, doar poveștile bătrânilor din sat sau istorisirile călugărilor îi mai pot reface trecutul întrerupt, confuz și destul de șovăit. Drumul până la mănăstire este, într-un

Vezi Articol

Munți obligatorii în județul Alba. Piatra Craivii

În România, Carpații înseamnă doar câteva nume de vârfuri, pe care îi știm cu toții din clasa a IV-a: Ceahlău, Omu, Moldoveanu, Peleaga, Parângu Mare. În plus, cam despre aceleași masive se vorbește la meteo, pe site-urile de turism și pe forumurile de călătorie, ca și când altele n-ar mai

Vezi Articol
Scroll to Top